,,Nu numai că suntem datori să-i pomenim pe iluştrii noştri înaintaşi, ci faptul că ne aducem aminte de ei ne onorează pe noi”. Este un îndemn al unui mare cărturar de care nu ne dezicem. Azi vrem să-l scoatem din muzeu pe compozitorul Gheorghe Dima, un braşovean care a făcut cinste oraşului natal în marile centre muzicale europene. A lăsat muzicii româneşti o creaţie originală, numărând peste 200 de titluri. În semn de preţuire, începând din 1946 Filarmonica din Brașov poartă numele Gheorghe Dima. Gheorghe Dima urmează cursuri tehnice, mai întâi Liceul real din Viena şi apoi Politehnica din Karlsruhe - Germania, cu gândul unei cariere lipsite de griji materiale. În acea perioadă devine interesat de muzică şi se apucă temeinic de studiat în diverse oraşe europene, culminând cu conservatorul din Leipzig. Vocea sa frumoasă, de bas, se face remarcată în concertele şi recitalurile susţinute pe scenele unor mari opere. Dar sufletul îl cheamă acasă şi când revine la Braşov predă muzică compune, înfiinţează şi dirijează diverse reuniuni de cântări. A urmat o perioadă de două decenii la Sibiu, când datorită lui Gheorghe Dima, faima Reuniunii sibiene de muzică se răspândeşte în toate părţile locuite de români. La cererea insistentă a braşovenilor, care erau invidioşi pe succesele muzicale ale sibienilor, Gheorghe Dima revine în oraşul natal. Dima începe astfel o rodnică perioadă de 17 ani, atât ca şi compozitor , cât şi ca diriguitor al vieţii artistice. Neobosit să perfecţioneze viaţa muzicală, Gheorghe Dima va înfiinţa Conservatorul de Muzică din Cluj-Napoca, oraş unde se stinge din viaţă la vârsta de 78 de ani. A lăsat muzicii româneşti o creaţie originală, numărând peste 220 de titluri- lucrări corale, religioase, folclorice, lieduri, remarcabile fiind cele compuse pe versuri de Eminescu- "Şi dacă ramuri bat în geam", "Somnoroase păsărele" , "De ce nu-mi vii"?