Tradiţionala întâlnire a saşilor din Ardeal, de la Biertan (lângă Mediaş), se mută în acest an la Braşov. Evenimentul va avea loc mâine, 17 septembrie, organizatorii mizând pe mai mult de 2.000 de participanţi, inclusiv din Germania.
Defilare săsească.
Evenimentul se derulează sub deviza „Trecutul marchează viitorul – 800 de ani în Ţara Bârsei”. Forumul German a pregătit un program festiv ce debutează la Biserica Neagră, de la 8.30. După slujbă, participanţii, îmbrăcaţi în costum popular, se vor încolona şi, în frunte cu o fanfară vor face o paradă pe traseul Piaţa Sfatului, G. Bariţiu, Şirul Beethoven, str. Poarta Şchei, str. George Coşbuc, Liceul cu Program Sportiv. Pe arena Liceului Sportiv, într-un cort special amenajat, se vor rosti cuvinte de salut invitaţii, după care va urma un program cultural artistic de muzică corală, de fanfară şi dansuri populare germane. Tot aici se vor afla şi standuri cu expoziţii – cercuri de lucru manual, artizanat, edituri cu producţie de carte germană etc.
La Reduta va fi decernată medalia „Honterus”
În paralel, la Centrul Cultural Reduta va avea loc o conferinţă, după care va fi acordată medalia Honterus mai multor membri ai comunităţii saşilor, de către preşedintele Asociaţiei saşilor braşoveni emigraţi, Festrede von Hansgeorg von Killyen. Ziua se va încheia cu prezentarea timbrului poştal „Biserica cetate din Biertan”, o emisiune comună România-Germania. Acestui eveniment se vor alătura şi alte instituţii de cultură, prin diferite manifestări: la Muzeul de Artă va fi vernisată o expoziţie de artă germană în Transilvania.
Aduşi de regele maghiar
Colonizarea saşilor în Transilvania a fost iniţiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esenţă, prin raţiuni de ordin economic şi militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniştilor germani a fost apărarea graniţei Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul veacului următor. Cancelaria ungară a dat numele de saşi celor care au răspuns chemării regilor arpadieni. Mai întâi au fost colonizate zonele de nord-vest şi de nord din judeţul Braşov, organizate în cadrul scaunelor săseşti Cincu şi Rupea. La începutul secolului al XIII-lea, Ţara Bârsei a fost conferită ordinului cavalerilor teutoni, care în 14 ani de activitate a ridicat aici 5 cetăţi, pe lângă care a întemeiat 15 localităţi.
Braşovul, creaţia coloniştilor germani
Saşii erau supuşi regelui, adică direct puterii centrale, îşi păstrau dreptul cutumiar german şi-şi alegeau liber juzii. Chemaţi să apere Coroana, trebuia doar să predea cămării regale o parte din veniturile lor şi să îndeplinească obligaţia serviciului militar pentru rege. Potrivit Diplomei Andreene (1224), dată de Andrei al II-lea, saşii stabiliţi „de la Orăştie şi până la Drăuşeni“ (localitate din jud. Braşov) trebuia să fie un popor şi să asculte de un jude instalat de rege. Braşovul a devenit, şi datorită saşilor, cel mai mare centru urban al Transilvaniei, mai ales după formarea statelor feudale româneşti, cu care practica un co-merţ intens. Meşteşugarii de aici s-au organizat în bresle, Braşovul fiind „un atelier pentru toate lucrurile“.
Au fortificat Braşovul
Închişi în caste, saşii din Ardeal au trăit complet izolaţi faţă de populaţiile vecine. Dar ţăranii români au învăţat de la colonişti să înlocuiască lemnul şi chirpiciul cu cărămidă şi piatră. Începând cu secolul al XIV-lea, autonomia domeniului autoadministrat de saşi s-a extins neîntrerupt până ce, în 1486, Matei Corvin a poruncit unirea tuturor saşilor aflaţi pe „pământul crăiesc“ în „Universitatea săsească“ (Universitas Saxonum). Ei au constituit una din cele trei stări din Dietă, alături de nobilimea maghiară şi de stratul superior secuiesc. Din cauza pericolului otoman, saşii au construit în jurul bisericilor lor cetăţi. În Ţara Bârsei erau cele mai mari şi complexe monumente de acest fel din Transilvania. Braşovul a fost înconjurat de un puternic sistem de fortificaţii: ziduri, turnuri, bastioane, porţi şi şanţuri. O parte mai există şi astăzi.
Iluminism germanic
În secolul al XVI-lea, saşii au adoptat Reforma religioasă, reformatorul lor fiind marele umanist braşovean Johannes Honterus (1498-1549). El a reorganizat şcoala din Braşov în primul gimnaziu umanist al ţării şi a înfiinţat prima tipografie din ţările române. În timpul perioadei iluministe, privilegiile saşilor au fost pentru prima dată înlăturate temporar, iar în anul 1876 a fost înlăturată şi vechea lor autonomie administrativă. Instaurarea regimului austro-ungar în 1867 a avut efecte devastatoare asupra lor. În jumătatea estică (ungurească) a monarhiei chezaro-crăieşti au fost date multe legi împotriva tuturor ne-maghiarilor, forţându-i să ducă o luptă grea împotriva eforturilor de maghiarizare.
Prima bancă din România
În secolul al XIX-lea, în viaţa economică a Braşovului, saşii ocupau o pondere importantă în industria uşoară şi alimentară. Ei au avut o reţea de instituţii de credit, „Casa generală de economii din Braşov“ (1835) fiind prima bancă de pe teritoriul ţării. Braşovul a fost locul de apariţie a unor importante reviste de cultură germană: „Die Karpathen“ (1907 – 1914) şi „Klingsor“ (1924 – 1938). La 8 ianuarie 1919, saşii şi-au declarat aderarea la noul stat român. În 1939, existau circa 750.000 de cetăţeni români de etnie germană.
Deportaţi în Siberian
La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, mulţi saşi au plecat din Braşov o dată cu retragerea armatei germane. Intervenţia Germaniei hitleriste în problemele minorităţii germane, strămutarea germanilor din Bucovina, Basarabia şi Dobrogea, instalarea unei conduceri naţionalist-socialiste în fruntea grupului etnic, înrolarea a 60.000 de germani în „Waffen-SS“ au dus, după război, la deportarea a 70.000 de germani din România, bărbaţi şi femei, în lagărele sovietice, la muncă forţată. Autorităţile româneşti ale timpului n-au schiţat nici un gest de protecţie.
Deposedaţi de proprietăţi
În martie 1945 s-a înfăptuit reforma agrară. Declarând toţi saşii colaboratori ai hitleriştilor, proprietăţile lor funciare au fost expropriate, inclusiv casele cu tot inventarul lor. În iunie 1948 a urmat naţionalizarea industriei, prin care şi industria săsească a fost lichidată. Tot în anul 1948, prin reforma învăţământului, şcolile germane au fost preluate de către stat. În anul 1950 s-a înfăptuit naţionalizarea caselor, mai ales ale saşilor. După deportările în Siveria, au urmat cele în Dobrogea şi Bărăgan. În 1950, germanii din România au reprimit dreptul de vot, dar abia în 1956 şi-au redobândit casele şi gospodăriile de la sate.
Comerţ cu saşi
În 1967, ministrul Afacerilor Externe al României, Corneliu Mănescu, a semnat la Bonn actele privind stabilirea de relaţii diplomatice între Republica Socialistă România şi Republica Federativă Germania. Partea română a cerut ca RFG să plătească o taxă pentru fiecare cetăţean de origine germană care primea viza de emigrare. Între 1967 şi 1989 se estimează că au părăsit România, prin această formă de schimb, circa 200.000 de persoane. În octombrie 1985, săptămânalul german „Der Spiegel” a dezvăluit sumele de răscumpărare. Acestea variau în funcţie de specializare şi nivel de educaţie, de la 4.000 (un copil) şi 10.000 (absolvent de facultate) de mărci germane. Pentru un pensionar s-au plătit 6.000 DM.
Exod în Germania
O scurtă perioadă favorabilă naţionalităţilor conlocuitoare a fost la începutul anului 1971, când la Braşov s-a reînfiinţat Liceul „Johannes Honterus“. A urmat însă, în toamna aceluiaşi an, interzicerea folosirii numelor germane ale localităţilor. Până în 1989 populaţia germană a scăzut la aproximativ 250.000 de persoane. După 1978, tot mai mulţi saşi din judeţul Braşov au plecat în cadrul aşa-numitei „întregiri a familiilor“ la rudele lor din Germania. Sute de saşi din satele braşovene au emigrat în Germania. Unii au cerut azil politic prin anii ’80, iar alţii au plecat după Revoluţie.
Sate părăsite
Apogeul a fost atins în anii 1990-1991, odată cu liberalizarea călătoriilor peste graniţă. Casele mari, solide, cu porţi înalte din lemn au fost părăsite. Mesendorf, Beia, Viscri, Toarcla, Caţa, Drăuşeni, Beia, Hălchiu, Prejmer, Cristian sunt numai câteva locuri din care au plecat saşii. Se mai întorc vara. Stau o lună, două, în concediu. În restul anului casele sunt îngrijite de câte un vecin. Unele au rămas de izbelişte. Nu s-a mai îngrijit nimeni de ele. În unele locuri, în anii ’90, în casele părăsite s-au stabilit rromi, care locuiesc în condiţii mizere. În ultimii ani, mai multe fundaţii s-au preocupate de îngrijirea satelor săseşti din Transilvania, mai ales cele din nordul judeţului Braşov.
Svabii
Şvabii sunt cetăţeni de identitate germană, dar vorbesc maghiară. S-au aşezat în Transilvania şi Banat în secolul al XIII-lea. Înainte de 1945 erau cam 100.000. Acum au rămas mai puţin de o treime, localizaţi mai ales în zona Satu-Mare. Anual, de 15 ani încoace, urmaşii coloniştilor germani plecaţi din landul Baden-Wurtenberg, aşa-zisa Şvăbie, acum 300 de ani, se întâlnesc în prima parte a lunii august, pentru aducere aminte în Germania.
Toponimie săsească
Siebenburgen (7 cetăţi) – Transilvania
Kronstadt (Oraşul Coroanei) – Braşov
Hamruden – Homorod
Petersberg – Sânpetru
Zeiden – Codlea
Fogarasch – Făgăraş
Siebendörfer - Săcele
Weidenbach – Ghimbav
Rosenau – Râşnov
Reps - Rupea
Viktoriastadt – Victoria
Zernen – Zărneşti
Brenndorf - Bod
Neustadt – Cristian
Krisbich - Crizbav
Marienburg – Feldioara
Heldsdorf – Hălchiu
Honigberg – Hărman
Nussbach – Măieruş
Schirkanyen – Şercaia
Wolkendorf – Vulcan
Törzburg – Bran
Bodendorf – Buneşti
Katzendorf – Caţa
Großschenk -Cincu
Seiburg – Jibert
Irmesch – Ormeniş
Tatrang – Tărlungeni
Deutsch-Tekes – Ticuş
Germanii din România – evolutie demografica
1910: 800.000
1930: 633.488 (4,44%) (52.684 în Braşov şi Făgăraş)
1956: 384.708 (2,20%)
1966: 382.595 (2,00%)
1977: 359.109 (1,67%)
1992: 119.462 (0,52%), din care 111.301 germani, 1.843 saşi şi 6.292 şvabi. În judeţul Braşov erau 10.059.
2002: 59.764 etnici germani (0,27%), din care 4.418 sunt în jud. Braşov (0,75%). 1.049 în oraşul Braşov.