Topul condimentelor speciale

Condimentele au un rol esenţial în prepararea mâncării. Alese corespunzător, acestea îi  îmbogăţesc semnificativ gustul.

Pe lângă condimentele arhicunoscute, iată şi câteva mai puţin folosite:
1. Şofranul. Este cel mai scump condiment şi are un gust unic, greu de substituit. Se foloseşte la prepararea sosurilor, puiului, peştelui şi al orezului, dar în cantităţi mici, altfel mâncarea va avea un gust amar. De asemenea, şofranul se foloseşte şi la dulciuri, cum ar fi orezul cu lapte sau budinca.
2. Turmericul. Plantă înrudită cu ghimbirul, turmericul are un gust uşor amărui şi se foloseşte pentru condimentarea cărnii de pui, la sosuri, la paste, băuturi. Este folosit foarte mult în bucătăria indiană.
3. Curry. Este condimentul ideal pentru orez sau carne de pui, în special pentru mâncărurile cu sos. De fapt, este un amestec de condimente: coriandru, turmeric şi chimen, la care se adaugă altele în funcţie de zona unde este preparat. Gustul e picant şi parfumat.
4. Nucşoara. Este aromată şi uşor înţepătoare şi se adaugă în cantităţi foarte mici. Poate fi folosită pentru asezonarea oricărui prepa­rat sărat, dând gust deosebit cărnii de pui. Se potriveşte foarte bine şi în deserturi precum crema de zahăr ars, compoturile, budinca. Nucşoara se pune în mâncare după ce aceasta a fost luată de pe foc, altfel aroma ei se pierde.
5. Grăuntele paradisului. Asemănător cu cardamonul, grăuntele paradisului are un miros puternic şi iute, iar gustul este piperat, pregnant. Poate fi folosit ca un substitut pentru piper, deşi dă mâncării un gust mai rafinat decât acesta. Se mai foloseşte, de asemenea, la aromatizarea berii.
6. Anasonul. Fiind dulce şi foarte aromat, anasonul se foloseşte aproape exclusiv la dulciuri. În doze mici seminţele de anason se pot folosi şi la tocăniţe. Utilizarea sa principală este în aromatizarea anumitor băuturi din ţările mediteraneene ca: raki, uzo şi pernod.
7. Cardamonul negru. Are un miros puternic şi caracteristic de afumătură; în aroma sa se poate recunoaşte o uşoară urmă de camfor. Se foloseşte la tocăniţele fierte mult timp la foc mic, în special cele cu carne de vită. Este foarte apreciat în bucătăria chineză şi indiană.