Pisicile se folosesc de gravitaţie şi inerţie când beau lapte

Pisicile se pricep mai bine la fizică decât câinii. Cel puţin când vine vorba de a-şi potoli setea, arată un nou studiu, citat de Livescience.com

O pisică lipăie laptele din farfurioară păstrând un echilibru perfect între două forţe: gravitaţia şi inerţia. Spre deosebire de câini, care îşi folosesc limba ca pe o lingură naturală, pisicile se folosesc doar de vârful limbii ca să tragă în sus pur şi simplu lichidul pe care îl beau şi închid gura exact la timp, înainte ca gravitaţia să atragă înapoi în jos coloana de lichid formată.

Metoda impune din partea pisicilor o adaptare extraordinară. Ele trebuie să lipăie cu o viteză foarte precisă pentru a păstra echilibrul între inerţia care face ca apa să se ridice după vârful limbii şi gravitaţia care o atrage înapoi.

Studiul a fost publicat ieri în revista Science şi a fost făcut de cercetătorul Roman Stocker, profesor la Massachusetts Institute of Technology. Acesta împreună cu câţiva colegi au făcut rost de cameră video de mare viteză (care înregistrează cu un număr foarte mare de cadre pe secundă, astfel încât la redarea înregistrării să se poată vedea cu încetinitorul şi foarte detaliat acţiunea filmată).

Imaginile obţinute au fost analizate şi comparate cu înregistrări ale unor câini care fac acelaşi lucru.

Câinii îşi folosesc limba ca pe o lingură, îndoind-o. În cavitatea formată se adună lichidul, pe care animalele îl înghit. În cazul felinelor, limba nu atinge decât suprafaţa lichidului, nu pătrunde în el. Pisicile lipăie de patru ori pe secundă. Înerţia acestei mişcări face ca o coloană de lichid să se ridice încercând să urmeze limba animalului (un obiect în mişcare tinde să rămână în mişcare). În acelaşi timp, gravitaţia exercită forţă de atracţie contrară, dar pisicile reuşesc să îşi închidă gura şi să înghită exact la momentul potrivit, înainte ca lichidul "să cadă".

Cercetătorii au mai aflat că felinele mari trebuie să lipăie mai rar pentru a găsi echilibrul perfect între cele două forţe implicate.

Cercetătorii au spus că studiul lor a fost făcut într-o manieră neconvenţională, fără niciun fel de finanţare. "Aplicabilitatea rezultatelor studiului n-a fost primul lucru la care ne-am gândit", a declarat Stocker. Datele ar putea fi însă utile pentru o arie a roboticii care încearcă să creeze roboţi "moi" (soft robotics), inspirându-se din natură, de la trompa elefanţilor sau tentaculele caracatiţelor.