Vrăjitoarele din Evul Mediu nu aveau viaţă uşoară. Acestea erau supuse ordaliilor – apelul la judecata divină. Şi la Braşov se întâmpla asta. Lângă poarta principală de ieşire din Cetate, cea din capătul Străzii Republicii, se afla un lac în care erau aruncate femeile bănuite a fi vrăjitoare. În zona din capătul străzii Porţi, cum se chema în vechime artera comercială Republicii, era un lac, numit al vrăjitoarelor. Femeile bănuite că s-ar fi ocupat de vrăjitorie erau aruncate în apă cu greutăţi legate de picioar, iar mulţimea aştepta să vadă dacă se înecau sau nu. Exista mentalitatea că vrăjitoarele, fiind servitoarele Satanei, nu se pot înneca. Prin urmare, femeile care erau vrăjitoare ar fi supravieţuit acestui supliciu. Cele care s-ar fi menţinut deasupra apei ar fi fost arse pe rug. Nu există însă nici o atestare că vreo femeie ar fi supravieţuit. Se mai spune că dacă tinerele nemăritate vedeau vreo vrăjitoare pe apa lacului aveau ghinion tot anul. De aceea, locul era ocolit, în special noaptea, după oră douăsprezece, când nu aveai voie să să fii în preajma Lacului Vrăjitoarelor. Legenda arată că în cazul în care tinerele nu ţineau cont de aceste reguli, înnebuneau sau ajungeau uşuratice. Lacul a fost asanat la începutul secolului al XIX-lea şi astăzi pe locul unde se afla trece bulevardul Eroilor. E.C.