Abandonat de părinţi, Andrei Braşoveanu trăieşte datorită dansului şi picturii.
Viaţa s-a arătat a fi cruntă cu el. I-au lipsit părinţii, i-a lipsit căldura unui cămin şi i-a lipsit o copilărie fericită. Numai că tot viaţa a fost mai târziu darnică, scoţându-i în cale oameni care să îl preţuiască şi care să îi fie alături. Şi mai mult decât atât, l-a înzestrat cu talent. Este vorba despre Andrei Braşoveanu, un tânăr ajuns la vârsta majoratului, care nu îşi doreşte decât un acoperiş deasupra capului şi un loc de muncă.
Andrei a fost abandonat pe stradă când era bebeluş. A ajuns într-un orfelinat din Braşov, iar la trei ani a fost transferat la Victoria. Nu ştie ce înseamnă să îi spui cuiva mamă, să fie iubit de cineva.
Pictura şi dansul, pasiunile lui. Andrei a descoperit de mic că îi place să picteze icoane pe sticlă. „Nu m-am perfecţionat în pictat, însă îmi place. Când pictez, îmi regăsesc calmul. Pictez pe sticlă, pe hârtie, orice” a povestit Andrei. Şi, pictură lângă pictură, a realizat şi câteva expoziţii de-a lungul timpului, de care este foarte mândru. Totuşi, cele mai fericite momente le-a trăit în liceu. La Colegiul „Aurel Vijoli” din Făgăraş s-a înscris într-o trupă de street dance, cu care a obţinut mai multe premii. „Cred că cele mai frumoase momente din viaţa mea le-am trăit alături de membrii trupei de street dance şi vreau să le mulţumesc”, a spus cu ochii în lacrimi Andrei.
Trupa a devenit familia lui. La repetiţiile de dans şi-a făcut cei mai buni prieteni, pe care îi consideră familia lui, dar şi pe cea care urma să-i devină naşă: profesoara care l-a ajutat şi a fost alături de el în toţi aceşti ani. „Într-o dimineaţă, Andrei a venit foarte supărat şi l-am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a spus că a visat foarte urât pentru că ştie că nu e botezat. Atunci, toată echipă am luat decizia să-l ajutăm şi în două săptămâni Andrei a fost botezat” a povestit Codrina Anghel, profesoară la Colegiul „Aurel Vijoli” din Victoria. Când şi-a văzut pentru prima dată certificatul de naştere a început să plângă, deoarece la rubricile părinţi şi fraţi era gol. Atunci, colegii din trupă au făcut o copie după certificat şi au semnat toate rubricile goale.
Are nevoie de un job. Andrei are gânduri mari. Vrea să facă performanţă în dans, însă înainte de toate are nevoie de oameni alături. Şi cel mai important: are din nou nevoie de un cămin, pentru că a împlinit 18 ani, iar statul nu îl mai poate ajuta. Deocamdată locuieşte la naşa lui, însă are nevoie de un loc de muncă pentru a-şi asigura traiul de zi cu zi, lucru foarte dificil în această perioadă de criză.
"Copiii ca Andrei îşi doresc foarte puţine lucruri, însă cel mai mult îşi doresc nişte oameni în jurul lor. Pentru că ne e foarte uşor să aruncăm lucrurile la gunoi, însă oamenii nu se aruncă la gunoi." a declarat Codrina Anghel
profesoară
