Săptămâna Nebunilor din tradiţia populară, cea care începe astăzi, se suprapune peste Săptămâna Albă sau Săptămâna Brânzei din calendarul bisericesc - denumită astfel pentru că nu se mai consumă deloc carne, ieri fiind Lăsatul/Lăsata Secului de carne - ci doar lapte, brânză, ouă, dar şi peşte, inclusiv miercuri şi vineri, perioadă ce pregăteşte intrarea în Postul Paştelui. Potrivit folcloristului Simeon Florea Marian, oamenii au numit-o astfel, întrucât „numai nebunii pornesc a se însura, numai proştii şi urâţii abia acum dau zor ca să se căsătorească, pe când toţi cei cuminţi, câţi au avut de gând să se însoare în decursul cârnilegilor (sau al „câşlegilor”, adică perioada dintre Sfântul Ion şi începutul Postului Mare, în general, perioadele „de dulce” dintre posturi n.r.) s-au însurat cu mult înainte”.
Interzise cununiile. De fapt, după rânduielile bisericeşti, ieri a fost ultima zi în care s-au mai putut oficia şi cununii. Timp de nouă săptămâni, cele şapte ale Postului Paştelui (7 martie – 23 aprilie, în acest an), cea care o precede (28 februarie – 6 martie), ca şi Săptămâna Luminată (25 -30 aprilie), în bisericile istorice nu au loc cununii, decât în situaţii excepţionale, prima săptămână fiind o perioadă de pregătire, Postul fiind una de întristare, iar cea Luminată fiind dedicată exclusiv marii bucurii a Învierii.
Semnificaţii mitice. Profesorul Ion Ghinoiu afirmă că înnoirea timpului în calendarul popular românesc se desfăşura după un ritual care, pentru a fi împlinit, necesită mai multe zile cosmogonice. La fel se întâmplă şi la începutul de an nou agrar, zilele cosmogonice fiind împărţite în două perioade diametral opuse de către ceea ce se numeşte „Revelionul Lăsatului Sec de Paşti”. Ritualul de înnoire a anului agrar cuprinde o perioadă de îmbătrânire şi degradare a timpului, evidenţiată prin practici în care apar mascaţii şi elemente orgiastice (aşa-numita Săptămână a Nebunilor), şi o perioadă cu practici de purificare a spaţiului, de reîntronare a armoniei şi echilibrului (prima săptămână a Postului Paştelui, numită în calendarul popular Săptămâna Cailor lui Sântoader).
Petreceri orgiastice. Prin obiceiuri şi practici rituale, oamenii creează imaginea de îmbătrânire şi degradare a timpului: mascaţii (bărbaţi îmbrăcaţi în haine femeieşti), numiţi Măscăruşi, Fărsăngani sau Brondişti, intrau în şezători, unde făceau „nerozii, nebunii şi glume”. Ei luau nevestele şi fetele la joc, improvizau diferite dansuri, foloseau expresii licenţioase, însoţite de gesturi obscene. În acelaşi registru orgiastic se înscriu şi jocul, ca şi consumul excesiv de mâncare şi băutură la Lăsatul (Lăsata) Secului, ca şi faptul că petrecerile nocturne au amploarea unui Revelion, dându-li-se valoare de An Nou. În această tradiţie se înscriu Alaiul Măştilor, ca şi Fărşangul (carnaval), un obicei popular al comunităţii maghiare din Ţara Bârsei, care a avut loc săptămâna trecută, la Budila, Carnavalul Clătitelor, de la Prejmer, dar şi “Roata în făcări” de la Şinca Nouă, ce au avut la acest sfârşit de săptămână.
