Nici nu vreau să mă gîndesc ce se va întîmpla iar de 1 Mai – “Ziua celor ce muncesc”.
Partidele vor profita şi-şi vor aduna “activul” la serbări cîmpeneşti, cu manele sau muzică populară, după gust, dar grosul populaţiei va lua drumul ierbii.
Aici lucrurile, sau, dacă vreţi, apele, se despart: pe de o parte, “lumea bună” a Bucureştilor va năvăli spre Valea Prahovei, Poiana Braşov sau Bran – Moieciu.
Pe cale de consecinţă, televiziunile de ştiri ne vor ţine în priză, odată cu aglomeraţia idioată de pe DN1, cu tot tacîmul: accidente, declaraţii ale unor şoferi iritaţi, care stau, dracului, cu orele, ca să ajungă la destinaţie, opiniile “docte” ale drumarilor sau cele tîmpe ale poliţailor care au avut bafta porcească să pice de serviciu.
Apoi, cu poveştile despre ospitalitatea gazdelor: “Îi aşteptăm cu mici, cotlete, viţei, miei, brînză, varză, viezure, mînz”. Iar după ce bucureştenii (că ei sînt 90%) se vor îndopa trei zile prin staţiuni sau pensiuni, iar vom afla despre calvarul întoarcerii acasă, pe acelaşi cretin DN1, pe care-l vor parcurge în 5-6-7 ore, cu nervi, înjurături, scuipături şi ce s-o mai găsi prin familia omului.
Teribilă va fi însă invazia meltenilor spre iarbă verde. Unii per pedes, mai aproape, pe dealurile şi poienile din împrejurimi, alţii, cu autobuzul, spre Dîmbul Morii, Poiană, Noua, şi mai ştiu eu unde.
Şi iar vor veni televiziunile şi-i vor intervieva pe unii, în chiloţi, cu burtă şi (după caz) chelie, care vor explica, salivînd, cum frig ei pe grătar mici, cîrnăciori, fleici, şunci, slănini şi alte chestii “organice”, cum pun berea la rece, în pîrîu, mă rog, cum bagă în ei sub soarele primăvăratic, spre spaima sălbăticiunilor.
Mai apoi, aceleaşi televiziuni vor înfiera, cu mînie proletară, nesimţirea aceloraşi bizoni care lasă în urmă tone de peturi, conserve, hîrtii, cioburi şi cine mai ştie ce dracu. Bineînţeles că nu vor lipsi tocşourile în care ziarişti, comentatori, politicieni (“Ce părere aveţi, d-le Ghişe”), reprezentanţi ai unor ONG-uri care apără, chipurile, natura, îşi vor da cu presupusul despre “fenomen”.
Şi uite-aşa, o să treacă încă un “Arminden” pe plaiurile scumpei noastre patrii. Ah, să nu uit, spitalele ne vor informa pe îndelete cîţi tîmpiţi au ajuns la urgenţă după ce-au băgat în ei, cu nesimţire, kile de tocături, prăjeli, grăsimi şi mulţi litri de băuturi mai mult sau mai puţin alcoolice.
Trăiască 1 Mai, ziua celor care se îmbuibă porceşte, pentru viitorul luminos al copiilor lor grăsulii!
de Adrian Teacă
