Românii pe locul doi în topul celor mai activi europeni pe reţelele de socializare. Scăparăm de socialism, o dădurăm pe socializare, un drept nu doar foarte democratic, dar şi de bon ton în paranoica lume în care trăim. Ne-am prins în hora prieteniilor virtuale şi am demarat o nouă colecţie. Tu câţi ai? O sută, două, cinci sute? Eşti descurcăreţ şi sociabil, aproape că nu mai contează dacă treci băbuţe strada sau plantezi copaci, dacă arunci plasticul la plastic şi spui săru’ mâna pentru masă. Debaraua ta online e full de prieteni, stau ca murăturile, aliniaţi, fiecare cu profilul lui, cu poza lui, cu murăturile lui. Să nu vorbesc cu păcat, că n-am conturi nici pe una, nici pe alta, decât un amărât de blog unde înşir verzi, uscate pentru o mână de suflete. Trebuie să recunosc, când a apărut isteria Facebook, Twitter etc, m-a scuturat o bucurie infantilă în mintea mea de semianalfabetă pe probleme de comunicare online. În sfârşit, am trecut la un alt nivel, zic, Hi5-ul o să se ducă naibii, e începutul unei ere decente în comunicarea virtuală, să vezi acum ce fain ne dăm pe net şi cum redescoperim funcţiile de bază ale limbajului. După care au început numărătorile murăturilor şi am primit o nouă lovitură frontală în intestinul idealist. Cum vedea zmeul stele verzi când făcea cunoştinţă cu paloşul lui Făt Frumos, tot aşa vedeam eu o turmă de smiley, din categoria rânjitoare, hohotind de râs, tăvălindu-se tot de râs, cât şi din categoria zâmbilicului atacat energetic de flacăra violetă a necuratului (respectiv smiley mov cu corniţe). Apăruseră firme specializate în tranzacţionarea prietenilor, na un leu, dă-mi o murătură. Facebook-ul s-a simţit jignit la faza asta. Păi cum adică, Gheorghe cere prietenii bazându-se pe valoarea lui şi Vasile, ca un nesimţit imoral, îşi cumpără prietenii? E clar că unii ies în pagubă. Ca şi cum n-ar fi de ajuns că te mint şi te fură în realitatea palpabilă, nici să socializezi cinstit nu eşti lăsat, prietene drag! Ce parşivă e lumea, sunt sigură că în Pandora n-ar face aşa ceva, nu i-ar lăsa inimile şi conştiinţa. Suntem nişte victime, mai bine să ne luăm o tarla în FarmVille, să ne apucăm de creşterea animalelor, de cultivarea plantelor. Virtuale şi ele, dar decât nimic... Numai de nu ne-ar compromite vreun virus producţia. Duşmanii veghează.
de Alina Bârsan
