Vineri se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii

În judeţul Braşov sunt se află două ape vindecătoare.

În fiecare an, în vinerea din Săptămâna Luminată, după Învierea Domnului, se prăznuieşte Izvorul Tămăduirii, una dintre marile sărbători dedicate Maicii Domnului. Praznicul aminteşte de o minune săvârşită de Maica Domnului la Constantinopol.
Legenda tămăduirii. Cu puţin înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare (457 – 474) se plimba printr-o pădure de la marginea oraşului, când întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă. Ostenelile lui Leon sunt zadarnice: nici un fir de apă. Atunci aude glasul Maicii Domnului: „Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon face cum i se spune şi îşi recapătă vederea. În amintirea acestei minuni, când ajunge împărat Leon ridică lângă acel izvor o biserică.
Sfinţirea apei. Cu ocazia prăznuirii Izvorului Tămăduirii, preoţii sfinţesc apa, făcând Aghiasmă Mică, căreia poporul îi mai spune şi „aiasmă”. După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul. În popor se crede că aiasma alungă „duhul cel rău”.
Unde sunt izvoare tămăduitoare. La Istanbul, pe locul minunii săvârşite de Maica Domnului, există o biserică din secolul XIX. Dar la subsol, un paraclis rămas din secolul VI, de pe vremea lui Iustinian, adăposteşte Izvorul arătat de Maica Domnului. În ţara nostră sunt aproape 40 de izvoare considerate făcătoare de minuni şi tămăduitoare. Două dintre acestea se află în judeţul Braşov: la Mănăstirea Brâncoveanu, în Sâmbăta de Sus, comuna Voila (izvor şi fântână tămăduitoare) şi la Mănăstirea Bucium, satul Bucium, comuna Şinca (izvor tămăduitor sub care se zice că sunt moaşte ale Sf. Ioan Botezătorul).
Mii de credincioşi la Sâmbăta. În fiecare an, sărbătoarea Izvorul Tămăduirii adună mii de credincioşi la Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus. Cu toţii vin să se roage, să bea din apa sfinţită şi să asiste la Sfânta Liturghie. Conform tradiţiei populare, la Sâmbăta de Sus a fost mai întâi izvorul şi abia mai târziu au apărut biserica şi mânăstirea. Imediat ce oamenii au descoperit izvorul, a început şirul vindecărilor miraculoase, de aici şi primul hram – „Izvorul Tămăduirii”.