Cunoscutul compozitor şi om de televiziune Horia Moculescu şi-a lansat, sâmbătă, la „Clubul Copiilor“ din Braşov prima sa carte, intitulată ironic „Doar atât mi-am amintit“, titlu pe care organizatorul întâlnirii de la Braşov, omul de cultură Gabriel Stan, l-a interpretat ca fiind o sugestie a faptului că ar urma şi alte volume de memorii, din cei 70 de ani pe care Moculescu i-a împlinit. Gabi Stan are şi altă "cheie" pentru titlu: compozitorul ar vrea să ascundă sau să uite câte ceva, dar ar fi şi un joc al autorului cu propria viaţă, cu propriul destin.
O carte care face dreptate. Păstrând echivocul, Horia Moculescu a mărturisit cu umor că volumul s-a născut din principiul „după ’90 toată lumea s-a apucat de scris, nu se putea să fiu eu excepţia“. Cartea lansată sâmbătă cuprinde evocări ale autorului despre anii de şcoală, când era un elev neastâmpărat, dar şi despre perioada în care, orfan de mamă de la 9 ani, a trebuit să îndure vicisitudinile regimului comunist, tatăl său fiind condamnat la mulţi ani de temniţă grea, doar pentru faptul că, în calitate de ofiţer al Armatei Române, a luptat şi împotriva sovieticilor, deşi la Stalingrad şi-a salvat 2.500 de soldaţi din încercuire, după care luptase şi împotriva Germaniei. "Cartea asta este şi un act de dreptate pe care îl face memoriei tatălui său, aflăm din paginile ei o serie de lucruri care se află în zona cancanului, dar şi lucruri serioase, care ţin de condiţia umană, de educaţie. La o vizită în Ucraina, Horia a întâlnit un ucrainean care ştia şi era recunoscător că un ofiţer pe nume Moculescu l-a salvat de ofiţerii SS, i-a salvat practic viaţa", a explicat Stan.
De asemenea, cartea cuprinde momentele cele mai importante ale carierei lui Horia Moculescu, dar şi istorisiri despre compozitorii, textierii sau cântăreţii cu care acesta i-a cunoscut.
L-a învins pe Gheorghiu-Dej. „Memoriile lui Horia Moculescu nu sunt simple amintiri, ne aparţin tuturor, fac parte dintr-un film colectiv, filmul vieţii noastre din care fiecare vede o latură. Horia Moculescu aparţine fiecăruia, ne-a însoţit pe parcursul ultimilor zeci de ani, fiind o personalitate a culturii, care a reuşit să polarizeze atenţia publicului. Festivalul Mamaia, Cerbul de Aur, care sunt legate de numele lui Horia Moculescu, sunt manifestări pe care ni le amintim, parte a vieţii noastre dintr-o lume care, cu acea rigoare a ei, era mai liberă. Twistul a fost interzis de autorităţile comuniste în anii "60, dar pentru că Horia Moculescu a învăţat-o pe Lica Gheorghiu-Dej, fiica demnitarului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, conducătorul din acea vreme, să danseze twist, s-a retras acea interdicţie aberantă. Nu este de mirare că îl găsim pe Horia la Revoluţie în Bucureşti pe 22 decembrie 1989. Şi până atunci, în Uniunea Compozitorilor, le spunea curajos în faţă ce gândea, îi acuza pe cei din Uniune că se comportă cu Ceauşescu mai rău decât acoliţii lui Hitler", a subliniat Gabriel Stan.
"O carte bine scrisă". "Este o carte foarte bună, bine scrisă, nu spre surprinderea mea, fiindcă un scriitor se naşte când are un profesor de română bun, dar şi un filon intelectual de rasă din familie. Îl contrazic pe George Stanca: este literatură, pentru că e într-o limbă română curată, pe care nu o mai auzim. Cartea face apologia lucrului de calitate, aşa că am înţeles de ce Horia Moculescu a făcut acea muzică deosebită, care l-a făcut celebru. Aceasta este cartea, acesta este autorul!", a conchis organizatorul lansării. Scriitorul Doru Munteanu, preşedintele filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor, a evocat şi el câteva dintre întâmplările hazlii din copilăria lui Moculescu, de pe vremea când acesta era elevul tatălui lui Munteanu.
Mesaj pentru braşoveni. Înainte de a interpreta, acompaniindu-se la pian, unul din marile şlagăre, „Ce dacă?“ compus de Vasile Veselovski, deşi îi fusese greşit atribuit, Horia Moculescu a ţinut să mulţumească „bunului prieten“ Titus Spânu pentru invitaţia de a lansa cartea la Braşov, dar şi să transmită un mesaj braşovenilor: „Sunt un om normal, sentimental, coleric. Nu pot să fiu nemulţumit de viaţa mea, când am aşa de mulţi prieteni şi aici la Braşov, de care mă leagă multe amintiri frumoase. Dacă aţi auzit lucruri rele despre mine, să ştiţi că nu toate sunt adevărate. Sper ca această carte să placă, fiindcă în ea nu e neapărat viaţa mea, ci am vrut să mă plasez în contemporaneitatea evenimentelor pe care le-am trăit. Le transmit braşovenilor să se bucure de carte şi de faptul că trăiesc într-un oraş minunat“.
