Zilele trecute, dezamăgiţi de ieşirea isterică, definitorie pentru un acut sindrom premenstrual, avută de domnul Antonescu în seara anunţării rezultatelor de la exit-polluri, discutam cu amicul Eftimie despre perspectiva sumbră a votului celui de al doilea tur. Geoană sau Băsescu? „Niciunul” e răspunsul de bun simţ, însă „niciunul” nu e o variantă fezabilă în economia generală a partidei. Ce dracu’ ne facem, atunci?
Nu Băsescu pentru că m-am săturat de mutra lui, m-am săturat de curvele şi neamurile proaste pe care le păstoreşte, m-am săturat să o văd pe Udrea cum plescăie ciungă în timp ce croşetează în direct şi aprobă achiziţionarea unor hectare întregi de mochetă, m-am săturat de impostori care, în loc să ia sfaturi, le dau, m-am săturat să-l văd pe faraon cum se şterge zi de zi la cur cu Constituţia României, aşa proastă cum e ea că nu-i dă puteri depline.
Nici Geoană nu mă încântă, deşi nu mi se pare corect să i se pună lui eticheta PSD = minieriade. Geoană, însă, a reuşit să-mi dea jos toată tencuiala de pe tavan cu discursurile lui „a la Obama”, fade, lipsite de substanţă, noncombative, de drogat rămas fără metadonă: să salvăm urşii polari, balenele, oamenii peşterilor şi suta de vodcă „Săniuţa”. Moartea piticilor şi a Cenuşăresei, când începe Geoană să vorbească, copiii se opresc din creştere, femeile devin sterile, bărbaţii impotenţi, găinile refuză să mai facă ouă, etc.
Date fiind realităţile momentului, ne-am gândit noi să ne vindem votul, decât să-l dăm gratis, candidatului al cărui staff ne va face cea mai bună ofertă. Cum, personal, mă simt un mare domn, nicidecum un paznic de tarla transpirat, nu mă voi vinde pe două kile de făină, un fular portocaliu şi o geacă roşie branduită pe la Songjiang, Republica Populară Chineză. Deci, nu mă insultaţi cu obiecte sub un LED-TV cu diagonala de 127 cm, console Playstation 3, vacanţe în Bora Bora, un set de jante Giovanna sau pachete turistice „Anul nou cu Mickey Mouse”.
În caz contrar, promit să desenez un chenar, să scriu în interiorul său Sid Vicious, pe care să pun, apoi, ştampila, convins că anarhia e soluţia.
PS. Acest editorial este un pamflet...luaţi-l ca atare!
de Mihai Băra
