Tare s-au ofticat unii de realegerea lui Crin. Ce spume, ce vitriol, ce vorbe maro, ce mai, supărare mare. Cică e dictator. Nu ca Tătelu, care a supt democraţie de la sînul maică-si. Cu gheaţă. Că e superficial. Că n-are vlagă. Că e “deja înfrînt” (adînc, ce mai). Că s-a “geoanizat” (prea subtil pentru mine). Că are un viitor sumbru, vai de crinul lui. Şi cîte altele, de parcă salvarea balenelor, gheţarii din Arctica şi preţul gigacaloriei ar fi în pericol pentru că a ieşit Crinul. A, şi nu uită propagandiştii pedelici să zghiare că PNL e la mîna “oligarhului roşu”, conu Dinu. Spre deosebire de PDL, care e doar o garoafă la cheutoarea machitorului violet, acest Dalai Laba de Murfatlar.
Dar de ce-or fi aşa de mînioşi pedelicii? Păi, pentru că “mareşalul Antonescu”, auzi ce fain i-au zis, tocmai le-a arătat batalioanelor liberale ţinta piept: distrugerea PDL. Şi a lui Băsescu. Nasol momentul. Îi citesc pe unii (masochist şi eu), că de ce se leagă de Şefu, că, sărmanul, nu mai candidează. Ai, zău! Ăştia ori sînt lobotomizaţi, ori parşivi. Sau ne cred paraşutaţi aici de Ahmadinejad, şi n-om şti că musiu e naşul mafiei pedelice, bulibaşa maneliştilor oranjulii, starostele escrocilor guvernamentali, ocrotitorul securiştilor cu sau fără acoperire.
Toată zarva asta vine din teamă. Odată, ca să nu mai vedem noi nişte smîrcuri. Cum e povestea cu mituirea minerilor (voturi contra mine). Tare! N-o prea vezi nici prin ziare (excepţiile sînt puţine), nici pe blogurile cu ştaif, că prea pute. No, pe ăştia îi roade “dictatura” din PNL, nu sistemul, care devine mafiot pe faţă! Spaima e alta: Antonescu a reuşit ceea ce şi-a propus, odată să convingă partidul de proiectul lui, apoi, să devină de facto liderul opoziţiei (Ponta e încă departe), şi în sfîrşit, să se înscrie ca singurul candidat viabil pentru viitoarele alegeri prezidenţiale. Iar asta e chiar un coşmar pentru portocalii. Pentru că nu au cu cine sau cu ce să-l contracareze.
de Adrian Teacă
