Graniţa dintre celibat şi căsătorie tinde să devină mai incertă, susţine scriitorul francez Pascal Bruckner în ultima sa carte, "Paradoxul iubirii", pe care a lansat-o ieri, şi la Braşov. În „Paradoxul iubirii”, Pascal Bruckner pune sub lupă instituția căsniciei, pe care o consideră a fi perimată.
Căsătoria e inutilă. Ultima sa carte este o culegere de eseuri despre iubire, în care sunt descrise variaţiile paradoxale la care este supus amorul în călătoria pe care o face între erotism şi căsătorie, instituţie despre care scriitorul francez spune că a devenit inutilă, iar asta deoarece cuplul a încetat să fie forma canonică a iubirii. În condiţiile în care tinerii îşi doresc să profite şi de celibat, şi de căsătorie, graniţa dintre cele două stări tinde să devină tot mai incertă, susţine Bruckner. În opinia sa, se poate vorbi de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor, însă nu şi în ceea ce priveşte sentimentele şi pasiunile.
Alte romane. Autorul faimoaselor cărţi "Luni de fiere", "Copilul divin", "Hoţii de frumuseţe", "Tentaţia inocenţei" spune că paradoxul iubirii este această tensiune între dorinţa de a te lega de cel de lângă tine, de a te angaja şi aceea de a rămâne propriul stăpân. Îndrăgostitul din zilele noastre, bărbat sau femeie, are un dublu limbaj: cel al ataşamentului fatal şi cel al libertăţii de a dispune de tine însuţi.
Best seller. Lansată în Franţa în 2009, cartea "Paradoxul iubirii" s-a bucurat de un succes răsunător şi afirmă o situaţie paradoxală: cum se poate împăca iubirea – a cărei menire este să ţină oamenii împreună – cu libertatea, care tinde să îi separe? „Alături de fericire, iubirea a devenit religia noastră contemporană. Şi ajungem să iubim atât de mult ideea de iubire încât uităm să-i mai iubim pe cei de lângă noi", spune scriitorul, care crede că mass-media contemporană încearcă să amplifice un loc comun prezent în toate societăţile occidentale: trilogia sex, putere şi bani, existentă şi în romanele lui Balzac.
Ce e dragostea adevărată. „Alianţa dintre frumuseţe şi avere e un clişeu la fel de real şi de valabil atât în Europa, cât şi în Statele Unite. Însă dragostea autentică este, din fericire, destul de departe de aceste stereotipuri: iubim dincolo de aparenţe şi de conturi bancare, chiar dacă nu putem neglija nici aceste detalii". Deşi relaţionează comunismul cu creştinismul în ceea ce priveşte modalităţile de raportare la iubire, Bruckner afirmă: „N-am încredere în nici un guvern care vorbeşte limbajul iubirii pentru a ne putea păcăli mai bine".
