Tradiții și obiceiuri de Crăciun la sașii din Brașov

Când vine vorba despre obiceiurile de Crăciun ale saşilor: „La noi e altfel decât la români, toată sărbătoarea Crăciunului se petrece în biserică, nu se merge la colindat. Avem şi noi colinde, dar le cântăm numai în biserică şi apoi acasă, în jurul bradului.”
Dar înainte de Seara Sfântă e Adventul, un fel de pregătire sufletească şi religioasă pentru Crăciun, începe cu patru săptămâni înaintea Crăciunului. Coroana de Advent este un imn adus naturii care revine la viaţă, atunci când totul pare a se sfârşi, un imn adus luminii care învinge întunericul, un imn adus lui Cristos, adevărata lumină, care vine să învingă întunericul răului şi al morţii,ea vesteşte apropierea Crăciunului mai ales copiilor, ne pregăteşte pentru Crăciun, trezeşte rugăciunea comună, arată că Isus este adevărata lumină care învinge întunericul şi răul. În biserică şi în fiecare casă este o coroniţă de brad cu patru lumânări şi în fiecare din cele patru duminici se aprinde câte o lumânare, ultima în seara de Crăciun. Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea progresivă a Naşterii lui Isus, progresiva victorie a luminii asupra întunericului.
Iar atunci toată lumea se adună în biserică şi începe sărbătoarea. Mai întâi este un Krippenspiel, adică o piesă de teatru despre Naşterea Domnului, cu pruncul Isus Christos în iesle, înconjurat de Sfânta Maria, păstori, îngeri şi magi, se juca în faţa altarului. Au şi românii piesa asta, numai că românii s-au luat după saşi, că pe vremuri, la început, românii nu aveau aşa ceva. Şi după spectacol toată lumea cânta în cor: O, Du Frohliche!, Stille Nacht, Heilige Nacht!, O, Tannenbaum! Iar când se ajungea la Ihr Kinderlein Kommet! - Veniţi, copilaşi! - toată lumea se strângea în jurul pomului de Crăciun, împodobit frumos, iar copiii primeau de la preot şi de la femeile din comitetul parohial darurile de Crăciun. Iar după aia plecam toţi acasă. Noi mergeam de obicei la bunici, căpătam şi aici cadouri, se mai servea şi o prăjitură şi un pahar de vin, noi, copiii primeam doar suc. Dar nu se întindea masă mare, ca la români, cu de-ale porcului, sarmale şi fripturi. Asta se întâmpla a doua zi, adică în prima zi de Crăciun, când veneau musafirii, rudele, căci Crăciunul e o sărbătoare de familie.

Obiceiuri de Advent
Pentru comunităţile de germani, sărbătorile religioase de iarnă încep cu Adventul sau „Venirea (Domnului)”, perioadă caracterizată printr-o aşteptare bucuroasă a lui Iisus. În prima duminică de Advent, pentru catolici începe postul Crăciunului, care durează patru săptămâni (în tradiţia ortodoxă, postul Crăciunului începe pe 15 noiembrie, perioada premergătoare marii sărbători fiind de şase săptămâni).
Simbolul specific acestei sărbători este cununa de Advent, formată din crenguţe de brad împletite cu panglici şi decorată cu nuci şi conuri poleite, pe care se aşează patru lumânări, care se aprind pe rând, duminică de duminică, până în Noaptea de Ajun. Lumânările simbolizează lumina adusă pe pământ de Iisus Mântuitorul, fiind un simbol al speranţei.
Pentru a îndulci aşteptarea Crăciunului, în comunităţile de germani se mai obişnuieşte să se facă un calendar de Advent – „Adventskalender”. Calendarul conţine câte o ferestruică pentru fiecare zi care a mai rămas până la Crăciun, în spatele căreia copiii vor găsi câte o jucărie, dulciuri sau imagini din istoria Naşterii.