În tradiţia poeziei populare româneşti, colinda reprezintă categoria cea mai masivă şi mai diversificată de texte ceremoniale. Cunoaşterea colindei justifică şi, în timp, depăşeşte interesul etnografic; capitol de seamă al mitologiei şi mărturie a unor tradiţii culturale statornice, colinda se impune deopotrivă atenţiei ca tezaur de limbă şi ca preambul al poeziei scrise româneşti.
Colinda românească poate fi apropiată de cântecele occidentale de Crăciun doar în privinţa momentului în care este cântată. Spre deosebire de „Christmas carols” şi „Noëls”, care sunt de inspiraţie creştină şi care au circulat mai ales prin manuscrise şi tipărituri, colinda românească perpetuează pe calea oralităţii vechi tradiţii populare.
În bogatul repertoriu al colindelor laice conservate în satele din zona etnofolclorică Ţara Făgăraşului cel mai des întâlnite sunt cele de gazdă, pentru întreaga comunitate, colinda fetei şi a feciorului, colinda primarului (a judelui) şi, cu un specific aparte, colinda de turcă. Cercetările efectuate asupra obiceiului colindatului în satele din Ţara Făgăraşului au dus la concluzia că obiceiul în sine a suferit modificări, dar colinda ca şi parte integrantă a cetei de feciori s-a păstrat aproape în totalitate ca text şi muzică, pierzându-şi însă semnificaţiile iniţiale.
Colindă de fată:
Merge Iulia pin’ grădină
Merge Iulia pin’ grădină,
Florile, flori dalbe de măr
În grădină la fântână,
La fântână sub nucetu
Florile, flori dalbe de măr
Unde curge apa-ncet,
Încet, încet pe lespejoară,
Florile, flori dalbe de măr
Ruja-i dalbă-n cosicioară.
Când fuse la tocătoare,
Florile, flori dalbe de măr
Cu trei juni se întâlniră,
Cu trei juni ca trei păuni
Florile, flori dalbe de măr
Unu-i cere-un ineluş
Doi mi-o cer, unu’ mi-o mustră
Florile, flori dalbe de măr
Unui cere măr din sân
Putrezire-ai ca dânsu’,
Florile, flori dalbe de măr
Ca dânsu’, ca măr din sân.
Unu-i cere ineluşu’
Florile, flori dalbe de măr
Ea din greu l-a blestemat.
Face-te-ai ca degetu’,
Florile, flori dalbe de măr
Să te petreci pin’ inel.
Unu-i cere cununiţa,
Florile, flori dalbe de măr
Ea din greu l-a blestemat.
Cununa-te-ai cu dânsa,
Florile, flori dalbe de măr
Cu dânsa, cu doamna sa.
Să fii, Iulica, sănătoasă
Florile, flori dalbe de măr
Cum eşti dalbă şi frumoasă.
Sara din iastă sară
La mulţi ani!
(Colindă culeasă din comuna Viştea de Jos)
Colindă de fecior:
Ia şi Ion arcu-ncordatu
Ia şi Ion arcu-cordatu
D-arvunel cu frunza-i lată
Şi mi-l pleacă la vânat,
Până-n câmpul cu flori multe
D-arvunel cu frunza-i lată
Şi umblară cât umbla
Găsi leu’ într-adormitu
D-arvunel cu frunza-i lată
Stat-a lor şi-a chibzuit,
Segeta voi, segetară
D-arvunel cu frunza-i lată
’Tinse arcu’ şi segeată
Tu de-ai ’tins spata ceai dreaptă
D-arvunel cu frunza-i lată
Sus pe munţi l-au aruncat
Şi-’napoi câns se-nturnară
D-arvunel cu frunza-i lată
Pân’ la poarta maică-sa,
Ia, ieşi, maică, pân’ afară
D-arvunel cu frunza-i lată
Şi vezi ce-ai ’băiat,
Ce-ai băiat şi ce-ai scăldatu
D-arvunel cu frunza-i lată
Că ţi-aduce un leu legat.
Ferice maică de tine
D-arvunel cu frunza-i lată
Ce-am ’băiat şi ce-am scăldat
Că mi-aduce-un leu legatu
D-arvunel cu frunza-i lată
Fiu-i viu, nevătămat.
Noi umblăm şi colindămu
D-arvunel cu frunza-i lată
Şi lui Ion i-o închinăm,
Să ne fie sănătosu
D-arvunel cu frunza-i lată
Cum îi mândru şi frumos.
(Colindă culeasă din satul Pojorta)
Colinda gazdei
D-ale cui-s aceste case
D-ale cui-s aceste case
D-ale cui-s aceste case
Florile-n dalbe
D-aşa albe şi frumoase,
Pin-năuntru zugrăvite
Pin-năuntru zugrăvite
Florile-n dalbe
Pin’ afară poleite,
Zugrăvite visuri scrise,
Zugrăvite visuri scrise
Florile-n dalbe
Şi făclii galbene aprinse.
Dar la mese cine şade,
Dar la mese cine şade
Florile-n dalbe
Şade gazda acestor case.
Nu şade şi mi se-nchină
Nu şade şi mi se-nchină
Florile-n dalbe
Cu-n pahar de vin în mână
’N mâna dreaptă, o găleată
’N mâna dreaptă, o găleată
Florile-n dalbe
În cea stângă, crucea sfântă.
Din găleată ce răsare,
Din găleată ce răsare,
Florile-n dalbe
Busuiogu’ fetelor
Izma creaţă babelor,
Izma creaţă babelor
Florile-n dalbe
Şi scaieţi băieţilor.
(Colindă culeasă din satul Comăna de Sus)
