Ţara de la pagina 5

Anunţul făcut săptămâna trecută de preşedintele Băsescu a avut şi o parte foarte bună: ne-a arătat clar cine este deţinătorul puterii absolute în România. Cu toate că din punct de vedere constituţional, preşedintele nu e nici legislativ, nici executiv, nici judecătoresc, deci nu era de competenţa să facă asemenea declaraţii, pe modelul „democraţiilor” militare africane sau sud-americane, între Băsescu şi România, ne-a asigurat acesta, se pune semnul egalităţii, din repertoriu lipsindu-i doar emisiunea săptămânală de divertisment de la televiziunea naţională, pe care să o modereze şi al cărei unic invitat permanent să fie, pentru o identificare totală.
Urmărindu-l, am înţeles, în sfârşit, de ce se temea ca nu care cumva să iasă preşedinte Geoană, în spatele căruia se afla Iliescu, care ar fi adus minerii la Bucureşti, şi, pe cale de consecinţă logică imediată, aceştia urmând să pregătească terenul pentru invazia soviet...pardon, rusească. În stilul său binecunoscut de valutist politic, preşedintele vroia să-i prostească pe proşti cu anticomunismul, pentru a instaura fascismul.
Pentru cei care nu ştiu, Holocaustul a început cu o imagine identică celei descrise de şeful statului: evreul cel puhav, ce trăia pe spatele germanului slab, dar muncitor. Preşedintele a identificat „evreii” crizei economice din România, extinzând cercul graşilor nesimţiţi la pensionari, copii, şomeri şi bugetari, pe care, aidoma unui Josef Mengele contemporan, îi trimite la moarte cu un simplu gest. „Soluţia Finală” de luptă împotriva recesiunii economice este genocidul, a cărui punere în aplicare a fost întârziată un an pe motiv electoral.
Şi pentru că anunţa profetic, într-o seară de 6 decembrie 2009, că „i-a ciuruit”, preşedintele ar trebui să-şi amintească un amănunt pe care idolii săi nazişti nu l-au ignorat: gloanţele costă bani...mulţi bani. Nu mai bine cumpără patentul Zyklon B-ului şi-l produce la Institutul Cantacuzino?
După aproape 6 ani de bănuieli, ţara de la pagina 5 s-a arătat în toată splendoarea-i: „ein volk, ein reich, ein fuhrer!”
de Mihai Băra