Îl ascult pe Mircea Geoană de o vreme încoace şi mă amuz copios. Cum are el soluţii pentru toată lumea- pensionarii bolnavi, datornicii la bănci, românii din străinătate şi să nu uităm de astronauţi. Ţineţi minte cum spunea exact acum un an că în preajma parlamentarelor că ar vrea ca Dumitru Prunariu, candidat PSD într-un colegiu electoral din Braşov să călătorească în Cosmos. "Da, am vorbit cu NASA, am vorbit cu americanii şi cred într-un parteneriat prin care să trimitem ca mândrie naţională un om să mai zboare", spunea Geoană, toamna trecută. Şi totul anul trecut, în preajma alegerilor candidatul pentru un post de senator de Dăbuleni le cerea românilor din străinătate să vină acasă pentru că vor primi câte 25 de mii de euro. Mai –mai că îmi venea să plec puţin în Spania, la căpşuni, şi să vin acasă să-mi dea Geoană banii. Dar mi-am dat repede două palme în oglindă şi mi-am zis că nu e cazul să mai cred în basme. În această toamnă, recidivează. Dornic de a ajunge pe dealul Cotrocenilor, şeful pesediştilor vine cu o nouă gogoaşă. Cică, cei care nu îşi vor mai putea plăti creditele vor putea beneficia de o perioadă de graţie de 12 luni. Adică, le va plăti statul statul, care ar putea pune în joc circa un miliard de euro pentru anul viitor. Dar numai aşa, pentru vreo sută de mii de români. Pe ce criterii vor fi aleşi? Pe bază de carnet de partid, cumva? La Braşov, talentatul domn Geoană o comite din nou. La o întâlnire cu pensionarii braşoveni emite o altă promisiune - vârstnicii trebuie să primească, prin poştă, medicamentele la domiciliu! Nu că nu ar fi frumos, dar cum ar fi posibil aşa ceva în România de azi ? Minunata idee a fost deja parodiată de cei de la Divertis, care îi trimiteau vitamine unui ,,anemic” de 200 de kilograme şi medicamente de prostată unei…doamne. Era să uit de cele 50 000 de locuinţe care, cică, se vor construi sub preşedinţia lui Geoană. Ce mai promite omul de parcă ar vrea să fie premier, nu preşedinte. Una peste alta, îl declar pe Mircea Geoană campionul făgăduielilor pe care orice om care are ceva minte le uită de cum le-a auzit.
de Elena Cristian
