Superstiţii de Sânziene

Vineri, 24 iunie, în tradiţia populară, de naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, se ţin Sânzienele sau Drăgaica (marcând „înjumătăţirea anului”, când „nu mai cântă cucul şi soarele străluceşte mai frumos”). Florile numite „sânziene”  - iarba Sfântului Ioan (Galium verum), atârnate în această zi pe la uşi, ferestre sau streşini, cu credinţa că au putere să alunge duhurile rele, sunt consacrate Sfântului Ioan Botezătorul. Sărbătoarea este plină de credinţe, ritualuri şi pratici magice. Fetele încearcă să-şi afle ursitul, dar toată lumea încearcă să-şi ghicească viitorul, cel din anul în curs.  În noaptea de Sânziene se culeg plante de leac şi pentru descântece. În dimineaţa sărbătorii, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le arucau pe acoperişul caselor.
Ţăranii bătrâni credeau pe vremuri că în această noapte ielele dansau în mijlocul uliţelor, înnebunindu-i pe cei care le ieşeau în cale. În satele din Ardeal se mai spune că, în ziua de Sânziene, pot fi căutate comori îngropate, deoarece, în noaptea dinainte, deasupra locului unde sunt ascunse s-ar aprinde un foc.