O să mă iertaţi pentru că nu vreau să-mi dau cu părerea despre cazul stenogramelor cu infamul senator Voicu? Treaba voastră ce faceţi, eu unul refuz să mă mai implic, chiar şi la nivel de discuţie, într-o uriaşă mascaradă, în care nu există buni şi răi, ci doar proşti şi proşti care vor să-i prostească pe ceilalţi proşti.
Nu mă înţelegeţi greşit: sunt convins că stenogramele, aşa neinteligibile şi pestilenţiale cum sunt, reflectă realitatea, doar că nenea ăsta nu e caz unic. Aşa se procedează când e de torpilat nişte adversari şi de prostit poporul.
Scenariul e perfect: Voicu nu pare genul care să treacă babe strada, din contră, puhav şi miliţienesc în gândire, se mulează sublim pe genul celor de care a scăpat ţara poporul suveran, prin vot, pe 6 decembrie. În stenograme apare Orban, individ cu reputaţie de chefliu, accidentul său fiind notoriu, ori poporul, deşi bea de rupe, detestă beţivanii. Geoană e ăla care ar fi dat ţara pe mâna ruşilor, după ce aducea minerii la Bucureşti, la sfatul lui Iliescu, acu’ că apare şi el prin stenograme, există un motiv bun să fie debarcat de la preşedinţia Senatului. Să nu uităm de generalii Oprea şi Onţanu, până nu demult acoliţi ai mafiei personale din jurul lui Adrian Năstase, care, odată trecuţi în tabăra adversă şi deveniţi băieţi buni, trebuiau spălaţi în cel mai înduioşător mod cu putinţă: erau, micuţii, victimele sigure ale eventualului ministru de interne Voicu. Pentru un succes de box-office total, se bagă şi nişte Mazăre ăla micu’, plus nişte Vanghelie care ar fi fugit cu cota unică şi TVA-ul la subţiori, personaje intens demonizate în vremea campaniei electorale, să simtă poporul pentru ce a votat. De Căşuneanu nu mai scriu nimic, nu-l ştie lumea prin Braşov.
Şi totuşi, scenariu apocaliptic fără moguli şi fără Iliescu? Se poate, domnilor de la DNA?
de Mihai Băra
