Ciprian Anton, un tânăr din Sfântu Gheorghe, Covasna, este unul dintre puţinii jucători de tenis în scaun rulant din ţară. Conform site-ului www.romanialibera.ro , obiectivul lui Ciprian este să reprezinte România la Jocurile Paralimpice din Londra, în 2012. Nu-i place să fie compătimit şi face tot ceea ce-i stă în putinţă să se descurce singur, în orice împrejurare. Este convins că, într-o bună zi, va putea merge din nou.
A căzut de pe acoperiş. Până în 2003, când a avut un accident nefericit, era un tânăr ca oricare altul. A fost ospătar, apoi a urmat mai multe cursuri în domeniul construcţiilor. Voia să muncească pentru a-şi cumpăra o locuinţă şi o maşină. A intrat în afaceri cu tatăl său. În timp ce lucra la un acoperiş, a căzut de la şapte metri. A rămas internat timp de nouă luni şi jumătate, într-un spital din Bucureşti.
Cursuri de recuperare. Apoi , ajuns paralizat într-un scaun cu rotile, nu a ieşit din casă doi ani. Vedea viaţa adevărată doar pe geamul de la etajul trei al unui bloc din Sfântu Gheorghe. Îi era ruşine să iasă afară. Şi-a recăpătat încrederea în sine după ce a participat la un sdagiu de recuperare la Bragadiru, în apropiere de Bucureşti. În doar două săptămâni să deprins tainele roţilor unui scaun de invalid şi a devenit instructor de recuperare. I-a învăţat şi pe alţii asemenea lui cum să devină independenţi.
Campion la baschet. Pentru a se ridica la nivelul adversarilor trebuie să tragă tare anul acesta. Asta înseamnă pe lângă pregătirea individuală, investiţii pentru echipament de joc, scaun performant, săli de tenis şi antrenor. „În 2006 am făcut parte din cea mai bună echipă de baschet în scaun rulant. Am început să particip la tabere de tenis în scaun rulant şi am devenit instructor, sau înlocuitor de antrenor”. Ca jucător de tenis a participat la mai multe competiţii internaţionale: un turneu balcanic în Bulgaria, mai multe turnee internaţionale în Ungaria, dar şi la primul turneu internaţional de tenis în scaun rulant din România, în 2009.
Îşi obţine singur banii. Pe lângă tenis în fiecare an participă la un maraton de înot de 24 de ore, la Braşov, dar şi la crosuri de atletism. Este ajutat de Fundaţia Licinium, care îi oferă cazare, masă şi antrenor. Speră ca în curând să poată fi pregătit de un antrenor federal, pentru a îşi spori şansele de calificare la Paralimpiadă. Singurele venituri stabile sunt pensia de invaliditate, de 500 de lei, şi indemnizaţia de însoţitor a mamei sale, tot de 500 de lei. Ambele venituri au suferit reduceri în ultimul an. Îşi obţine, însă, singur sponsorizări. „De 100 de euro îmi cumpăr mingi şi învelişul pentru rachetă, grip-ul. Scaunul de tenis a costat 2000 de euro, dar l-am primit sponsorizare de la Consiliul Judeţean Covasna. O rachetă costă până la 1000 de lei. A mea e de 700”, a explicat tânărul pentru www.romanialibera.ro.
