Acum aproape 5 ani eram chiar la începuturi prin radio, de scris la vreun ziar nici nu se putea pune problema, însă îmi aduc aminte de bucuria tâmpă a unor viitori colegi atunci când „a ieşit” Băsescu. Făceau un fel de trenuleţ, aidoma idioţeniei numite conga, şi trenuleţul asta trecea din studio în studio, zumzăind iritant „a ieşiiiit...a ieşiiiit Băsescuuuuuuuu”. N-am avut-o niciodată p-asta cu să mă bucur de bucuria altora, care, pentru a completa şi mai bine imaginea bizareriei, se bucurau, la rândul lor, pentru bucuria cuiva, ce nu le era nici rudă, nici amantă, nimic.
În teorie, se presupunea ca eu trebuia sa mă fi bucurat de bucuria unora care jubilau la bucuria unuia singur...”ce idioţenie”, mi-am spus. Prefer să mă bucur pentru mine, aşa sunt eu, un nemernic egoist. Pentru ce să mă bucur că a ajuns unu’, fără a avea importanţă cum îl cheamă, în locul acela de unde mă va fura pe mine? Nu m-am bucurat, ci am început să fac economii, aşa cum procedez cu ocazia oricărui nou mandat, indiferent de câştigător. Fac economii pentru că voi avea de plătit fiecare sticlă de Chivas pe care o va bea ăsta, fiecare termopan pe care şi l-a pus ălălalt, fiecare rochiţă roz pe care o dă jos de pe şoldurile generoase, în faţa sticlei de Chivas, vreo maradonistă platinată.
Ştiu că nu-i frumos să scriu despre mine, cică modul ăsta ar suprima comunicarea. Posibil, însă trebuie să mă înţelegeţi, o fac pentru că nu am un alt exemplu mai bun decât mine. Vă mai amintiţi cum v-aţi dus să votaţi împotriva suspendării lui Băsescu? Eu nu m-am dus, şi ştiţi de ce? Pentru că aş fi avut mai puţin de plătit; repus în funcţie, omu’ a mai făcut o vânzare anterioară, o şmenozeală cu Luxtenul, alta cu frati-su, timp în care mie mi-a crescut rata la ce achiziţiona faraonul.
De unirea mică vă mai amintiţi? Tiranul zicea că nu-i criză, iar voi l-aţi crezut, eu nu. Nu l-am crezut pentru că deja mă vizitaseră portăreii, să mă execute silit pentru ultimii ani de economie duduindă. De momentul în care FMI-ul ne spunea să luăm împrumut, iar piticuţul de grădina gângurea că nu e cazul, vă mai amintiţi? Eu da, pentru că, precaut, deja vândusem ghiulurile bunicii...
Astea cu scăderea economică de 8%, ţara muribundă şi Marea Disponibilizare deja nu mai înseamnă nimic, fratele vostru plăteşte tot, chit că moare el de foame, tot plăteşte, doar nu degeaba a pus leuţ peste leuţ la ciorap. Criza are şi o parte mişto, la care mă bag oricând: ucide proştii şi mediocrii, care, oricum, sunt la limita supravieţuirii. „Criza” e varianta modernă, non-darwinistă, dar perfect capitalistă, a selecţiei naturale, te-a dus capul anterior, scapi, nu te-a dus, mori. „A te duce” capul include şi felul în care ai votat, a propos. Înseamnă şi a nu fi un hoţ găinar, pentru vilele şi SUV-urile căruia să nu transpire o liotă de salariaţi. Chiar şi aşa flămând, rupt în cur şi zgribulit, am o satisfacţie: v-am plătit înmormântarea! Ştiu că inteligent ar fi fost să-mi fac bagajele şi să o tai, dar n-am vrut pentru nimic în lume să ratez finalul.
de Mihai Băra
