Editoriale locale
CEAUSESCU N-A MURIT, de Alexandru Ghiza, TransilaniaExpres
La 18 ani de la moartea sotilor Ceausescu, la sfarsitul lunilor decembrie si ianuarie, crucile celor doi continua sa fie loc de pelerinaj pentru nostalgici. De fapt, oficial, conform actelor, Elena si Nicolae Ceausescu nu exista ca persoane inmormantate in nici un cimitir de pe teritoriul Romaniei. De accea, inca din primele zile de dupa executia lor, au existat tot felul de speculatii. Ca ar fi fugit intr-o tara comunista, ca s-ar ascunde pe undeva prin Africa sau ca si-au facut operatii estetice pentru a nu fi recunoscuti. Multi au crezut, ani in sir, ca Ceausescu n-a murit. Azi, insa, e greu sa mai presupui ca, pana la urma, chiar daca ar fi supravietuit revolutiei, varsta nu l-ar fi doborat. Considerat ctitorul Epocii de Aur, o creatura supra-umana, cultul lui Ceausescu a anihilat practic orice concurent potential.
Justitia femeilor: de la Monica la Norica, Octavian Andronic, Buna ziua Brasov
In actualul ciclu electoral, justitia a fost terenul preferat a experimentelor reformiste. Totul a inceput odata cu suflul nou pe care l-a sus intr-un minister in care se pare ca femeile sunt preferate pentru sinonimia cu emblema justitiei - dovada ca avem pana acum deja trei femei ministru, lucru nemaiintalnit in vreun alt minister – deja celebra doamna Macovei. Dincolo de stilul sau nonconformist - presupuse libatiuni bahice pe la sindrofii, iesiri informale pe la locante cu consilierul-jurnalist dupa program - doamna Macovei s-a remarcat de la bun inceput prin cateva masuri prin care a anulat ceea ce facuse predecesoarea sa, Rodica Stanoiu. Daca aceasta lasase mai larg lantul dependentei magistratilor de minister, dansa l-a scuturat, asumandu-se responsabilitati care nu mai erau ale sale. A intrat in razboi deschis cu CSM-ul, transformand dezbaterile de acolo in veritabile altercatii. Desi sustinuta politic de PNL, s-a pus deandata in slujba presedintelui ridicandu-i mingi la fileu in meciurile acestuia cu diferiti lideri politici de-ai casei. Bref, a reusit in doi ani sa dea complet peste cap o justitie si asa ramasa in urma reformelor generale. A jucat insa atat de bine rolul de Ioana D’Arc, incat unii oficiali europeni chiar au crezut-o mai capabila decat era, facand abstractie de faptul ca ii lipseau calitatile organizatorice si de relationare umana ca sa faca lucrurile sa functioneze. Osanalele pe care i le-a ridicat „o anumita parte a presei” au facut-o chiar sa se creada o campioana a luptei cu coruptia, pe care neinvingand-o la Bucuresti, a incercat - la fel de fara succes, sa o doboare in Macedonia. Remanierea sa a facut pe mai toata lumea fericita - mai putin, poate, pe presedinte, care-si pierdea si ultimul agent de influenta din coasta Executivului.
Editoriale nationale
Romania virtuala, de Cristina Modreanu, Gandul
N-am fost sa vad cel mai inalt brad din Europa atunci cand a fost „inaugurat” la Unirii, dar l-am vazut mai zilele trecute, din intamplare, fiind prin apropiere. Era seara si „minunea” parea croita din imagini care se schimbau ciclic, dand senzatia ca sunt mai multi brazi intr-unul, in functie de locul din intersectie in care te opreai cu masina. Nici n-apuci sa-l pierzi din ochi si gasesti altul, complet nou: e cand acoperit cu o perdea intunecata pe care sclipesc stelutele, cand plin de ingerasi ce sufla in goarna, cand – surpriza! – invelit in snopi de grau ca sa ne aminteasca tuturor ca traim intr-o tara agrara.
Need for Speed, de Adrian Georgescu, Evenimentul Zilei
In „The Invasion”, oamenii virusati dobandesc peste noapte un cinism eficient si pot fi recunoscuti dupa atitudinea lor placida. In „I am legend”, ultimul om dintr-un New York pustiit strabate cu masina strazile orasului, vanandu-si semenii infestati ce se ascund in caverne. Nu intamplator, secventele de inceput, o goana haotica pe strazile unui spatiu urban reluat in posesie de vegetatie si de animale salbatice, sunt filmate ca intr-un joc pe calculator gen „Need for Speed”, in care utilizatorul controleaza acceleratia, dar nu suporta fizic consecintele brutale ale ciocnirii de zid. In ambele productii se cauta antidotul si, bineinteles, el e gasit si folosit in ultima clipa.
Sa ne permitem insa luxul de a tine schimbatorul de viteze in punctul mort. Sa cugetam un pic. De ce apasam doar pedala de acceleratie? Viata nu a devenit inca un joc pe calculator, trupul nostru nu e o simpla interfata.
Consumatorus-captivus, Laurentiu Ciocazanu, Adevarul
Clientul ramane prins in plasa monopolurilor de stat si private. Clientul abonat la apa, gaze sau curent este victima sigura, din cele mai vechi timpuri si pana in prezent. Privatizarea, hitul anilor ’90, n-a adus nimic bun pentru romanul condamnat lunar la plata facturii.Monopolurile de stat au trecut in proprietatea companiilor private si pa! Atat, si nimic mai mult. Chiar asa, ce a avut de castigat omul de rand din privatizarea unui Distrigaz sau altuia catre francezi, nemti sau alti investitori de peste mari si tari? Ca managementul vorbeste pe limba lui Voltaire, nu a lui Caragiale?Asta, da. In rest, blocurile sar in aer ca pe vremea razboiului, iar vinovate sunt mereu…"scurgerile de gaze". Apoi, ce mare branza pentru locatarul posesor de robinet a adus privatizarea regiilor de apa din marile orase? Factura arata altfel, poti plati prin card si cam atat.
Grupul 432 - ucigasii de palavre, de Traian Ungureanu, Adevarul
Singurele ocazii in care concluzia garantata despre izolarea Romaniei s-a trezit bruscata au fost aberatiile: Nadia, bita minerilor, Ilie Nastase, Hagi. Toti explicabili prin aparitia unui gest eruptiv si atipic.Succesul lui Cristian Mungiu, cu „4 luni, 3 saptamini si 2 zile“, e, dimpotriva, amprenta unei generatii rabdatoare si optimiste. Mungiu, Puiu, Nemescu, Muntean, Caranfil, Porumboiu au lucrat, de la inceput, in afara sistemului de stat. Refuzati administrativ, regizorii Grupului 432 au fost confirmati de timp. Mai bine zis de schimbarea directiei timpului, de acea curbura a societatii si a culturii pe care birocratiile nu o inteleg, o boicoteaza si o subestimeaza.
