Criza aviatiei de Octavian Andronic
"Printre multe alte crize, Romania traverseaza si o criza a transporturilor aeriene. Otopeniul e depasit de trafic, iar Baneasa e sufocata. Tot mai multi romani care calatoreau cu alte mijloace de transport au ales avionul pentru a ajunge acolo unde au nevoie. Ii ajuta si „democratizarea” zborului care face ca astazi un bilet de avion sa coste mai putin decat unul de tren sau de autocar, cu economia de timp si de energie aferenta. Criza se datoreaza si faptului ca expertii nostri din domeniu n-au evaluat corect evolutiile. Aeroporturile din tara n-au fost pregatite sa se dezvolte la nivelul cererilor. Nu s-au alocat fonduri nici pentru dezvoltarea lor, nici pentru constructia altora noi. Nu mai departe de acum cativa ani se considera ca asa cum Romania n-are nevoie de autostrazi (apud Basescu) n-are nevoie nici de aeroporturi. Mi-amintesc chiar ca intentia unui grup turcesc de a deschide o poarta aeriana la Brasov s-a lovit de opozitia autoritatilor locale care considerau proiectul lipsit de viitor. Numarul de calatori nu este calibrat la nivelul infrastructurii. Ceea ce se intentioneaza acum va fi depasit peste cativa ani. Noul aeroport din sudul Capitalei este acoperit de ceata nehotararilor guvernamentale si daca se va lua in curand o asemenea decizie, aceasta nu va putea prinde viata mai repede de 4-5 ani. Nici macar n-am fost capabili sa gandim o reconversie a echipamentelor si dotarilor militare spre uzul civil."
Chestiunea zilei - Si bogatii pling de Adrian Teaca
"Va sa zica, Distrigaz Sud cere scumpirea gazului cu vreo 19 la suta. Si someaza guvernul (autoritatea de reglementare) ca, daca nu aproba repede majorarea, ei, adica Distrigaz Sud, vor incepe sa inchida robinetele la datornici. Si stiti pe cine avem printre marii datornici? CET-urile, care dau caldura si apa calda la populatie! Un pic de santaj, in plina campanie electorala, asa-i? Deunazi, televiziunile au transmis in direct o conferinta de presa a celor de la Distrigaz Sud. Mai-marii companiei, controlata de francezi, aproape ca plingeau, povestindu-le gazetarilor naivi ce greu o duc ei, si ca au pierderi mari datorita devalorizarii leului. Ce nu le-au spus dumnealor condeierilor, si nici aia n-au stiut sa intrebe, e povestea cu profiturile. Compania franceza (care aprovizioneaza si Brasovul), a avut in 2006 un profit de peste 40 milioane de euro, iar anul trecut - 50,7 milioane euro! Va dati seama ce super-profitabila e Distrigaz Sud? Ei bine, imi pot imagina ca, pentru 2008, si-au propus un profit si mai mare. Sa zicem, 60 de milioane de euro. Foarte frumos si sanatos."
BUNE MANIERE de Alexandru Ganea
""Daca nu putem fi buni, macar sa fim politicosi". Citatul este din "Jurnalul fericirii", al lui N. Steinhardt si a fost ales, ca motto al unei carti, de o doamna care de multi ani, duce o neobosita lupta pentru impunerea bunelor maniere. Foarte multi vor spune ca doamna aceasta este versiunea feminina, romaneasca si actuala a lui Don Quijote. Si ca lupta sa este mult mai lipsita de sanse decat a celebrului Hidalgo, fiindca neamprostia, nesimtirea, grobianismul la romani sunt, mai ales acum, cu mult mai puternice decat morile de vant din romanul lui Cervantes.
Recent, cu prilejul lansarii unei asa-numite editii vorbite a cartii sale despre bunele maniere (audiobook, pentru amatorii de englezisme), doamna a spus ca nu mai este de aceeasi parere ca atunci cand a ales motto-ul. Ca a avea bune maniere nu inseamna doar a fi politicos, a fi frumos si curat imbracat, a stii in ce ordine sa te slujesti de tacamuri la masa, a fi dibaci in complimente s.a.m.d. Nu, in primul rand inseamna a fi un om de onoare. Ca asa, orice escroc poate invata cum sa se comporte, de pilda, la o receptie. "Pentru mine, un om bine crescut este acela care iti da banii inapoi la timp dupa ce i-a imprumutat, care-ti da un telefon si iti sare in ajutor atunci cand ai un necaz; adancimea morala e mai importanta chiar daca pui furculita cu dintii in sus au in jos", este de parere doamna."
Tango Virtual de Lelia Munteanu
„N-are prezent, n-are viitor. E chiar trecutul care se misca pe o podea lustruita, rasucindu-se in el insusi, ca un cutit in rana. Bucuria si tristetea, cautandu-se, contopindu-se in fetele aceleiasi monede aruncate cu clinchet de sus; doi oameni care nu se cunosc, amestecandu-si amintirile; doi oameni care se iubesc, despartindu-se tandru, trecand prin flacarile reci ale unui „acum“ indepartat. Fiecare miscare repovesteste lumea – scrie ceva si sterge, si iar scrie si sterge…O nostalgie in doi timpi, din care pleci si te-ntorci, un intuneric care isi pune streangul luminii de gat – ceva nelinistitor si trist, ca telefonul care suna lung intr-o incapere goala. O plutire elocventa care, atunci cand le atinge, zburataceste cuvintele, le imprastie, le schimba intelesurile. O uitare si-o amintire de sine, un dialog din doua monologuri, un teatru de razboi inainte de armistitiu.Nu-l poti dansa de unul singur, nu poti trisa.Orice partener ti-ai alege, urmarindu-i confesiunea cu pasul, te indepartezi de tot, lasi sa curga istoria, te-asezi pe marginea ei, dansezi si te privesti dansand…”
In asteptarea bretelelor lui Isus de Mircea Dinescu
„In vreme ce Sfantul Scaun a intrat in negocieri cu gaurile negre din Cosmos, acceptand ideea ca extraterestrii sunt si ei fapturi ale lui Dumnezeu, biserica noastra ortodoxa bajbaie ca o curca chioara prin maracinisul Evului Mediu intunecat. Ca si cum nu s-ar sti ca nici Verestoy Attila n-a vandut atata cherestea cate aschii din crucea de pe Golgota s-au manarit pe tarabele negutatorilor de odoare sfinte, taman cand ciorbita noastra politica da in clocot, angajatii Patriarhiei Romane n-au gasit altceva mai bun de facut decat sa plimbe pe sub nasul multimii infometate ciosvartele unor mucenici de import, la concurenta cu braul Maicii Domnului, probat de madame Basescu insasi in altarul unei biserici tomitane.”
Marele secret al campaniei: cine plateste de Mircea Marian
MIRCEA MARIAN: "Un singur moment de jena a avut Sorin Oprescu in timpul interviului pe care l-a acordat, miercuri, „Evenimentului zilei“: atunci cand a fost intrebat cine sunt cei care-i finanteaza cursa electorala." ”„Sunt prieteni de dezvoltare medie“, a raspuns Oprescu, uitandu-se in jos si admirandu-si manichiura. Nu-l blamez (prea tare) pentru aceasta minciuna prin omisiune. Niciun competitor important nu are de gand sa dezvaluie cine l-a platit, cel putin atat timp cat stie ca nu va fi pedepsit daca nu ofera o informatie completa. Discretia politicienilor este explicabila, pentru ca, daca am sti cine le sunt sponsorii, i-am depista usor pe cei care, dupa alegeri, vor beneficia de favorurile alesilor. Este suficient sa te uiti pe site-ul Autoritatii Electorale Permanente ca sa realizezi cat de false sunt raportarile oficiale privind finantarile cu scop politic. In campania pentru Parlamentul European, de exemplu, PNL nu a cheltuit niciun ban pentru sondaje si consultanta! Este insa secretul lui Polichinelle faptul ca acest partid i-a angajat pe doi dintre cei mai scumpi consultanti internationali de pe piata. PSD marcheaza la capitolul referitor la sondaje si consultanta ridicola suma de 5.570 de lei, desi se stie ca cea mai superficiala cercetare sociologica i-ar fi costat peste 10.000 de euro.”
La box cu Romania de Ovidiu Nahoi
„Facem show, circ si bascalie pentru ca asta cere poporul. Cand o televiziune imagineaza un „meci de box" pentru a atrage atentia asupra confruntarii electorale vizand primaria celui mai mare oras al Romaniei, atunci inseamna ca avem o problema. O au cei care lanseaza mesajul politic, o au cei care-l gazduiesc si il retransmit catre public. O avem noi, societatea. Sa recunoastem ca „ringul" de la Realitatea TV s-a dovedit, pana la urma, mai seducator decat alte emisiuni electorale. Daca discutam strict in termensi de rating, de succes de public, unii ar spune ca „ringul electoral" s-a dovedit o gaselnita. Dar, oare, chiar asa sa fie? Nu cumva forma, montarea, luminile, scenografia au avut tocmai rolul de a acoperi fondul? Nu cumva suntem nepregatiti pentru o dezbatere reala, de idei, de proiecte si de convingeri, dar ne dovedim usor de sensibilizat cu cateva lumini si cu o doza de spectacol ieftin? In ce priveste comportamentul democratic si electoral, parem la fel de usor de sedus precum bastinasii care se dadeau in vant dupa colierele de sticla colorata ale conchistadorilor.”
