Intoarcerea armelor in politica de Octavian Andronic
Noi, romanii, avem o experienta istorica in materie de „intoarcere a armelor”. Am facut-o de doua ori, in primul si in al doilea razboi mondial, in conditii diferite si sub presiunea unor factori externi deosebiti. In ambele cazuri presiunea existentiala a excedat-o pe cea morala, gasindu-se explicatiile necesare pentru fundamentarea patriotica a gestului. Este o tema delicata, asupra careia va continua sa se faca speculatii, niciuna dintre acestea neputand sa modifice in vreun fel consecintele.
In politica curenta gestul „intoarcerii armelor” are conotatii mai degraba practice decat morale. Se face caz peste masura de noul acord pe care-l incheie PSD si PC in vederea colaborarii la alegerile parlamentare din toamna. Moralistii de serviciu nu ezita sa invoce, vitriolant, „tradarea” oamenilor lui Voiculescu si „intoarcerea armelor” de la finele lui 2004 cand actuala Putere a ajuns sa guverneze printr-o „solutie imorala”.
A ouat "Electrica"! de Eduard Huidan
Pentru mine, ca si pentru alti multi "consumatori", modul in care sint redactate contractele cu "Electrica" - in speta "Transilvania Sud" - reprezinta o capcana in care mai bine este sa nu te bagi si sa accepti tacit toate conditiile pentru ca, oricum, nu ai vreo sansa de succes daca incerci sa intelegi anumite lucruri, ca sa nu mai vorbesc de vreo eventuala contestatie. Respectiva societate mi s-a parut insa si una foarte strinsa la punga, daca ar fi doar sa dau exemplu comunicatele de presa pe care le da cind ne "sufla in lampa" - adica ne intrerupe furnizarea de curent, justificat sau nu - pe care are pretentia sa le publicam gratuit, ceea ce si facem, fiind, chipurile, de interes public. Aceasta, desi toata lumea plateste serviciile "Electricai". Incheind acest expozeu, poate prea lung, vin la "chestiune", aducind in atentie un scandal declansat de o poveste cu oua de Paste. Scurt, abonatii de la "SC Electrica Furnizare Transilvania Sud SA" au primit niste facturi - felicitare, pe care sint desenate (fotografiate?), intr-o grafica de doi bani, niste oua rosii, sub care sint insailate niste urari banale.
AMESTECATE de Alexandru Ganea
La Comisia Juridica a Senatului s-a consumat un nou episod din batalia pentru casele de protocol, la instigarea (ca altfel n-o pot numi) unui pesedist peltic la altele, dar - se vede treaba - extrem de convingator la aparat privilegii de politicieni si de clienti politici. La propunerea acestui pesedist, de respingere a Ordonantei de Guvern ce prevedea marirea chiriilor pentru imobilele Regiei Patrimoniului si Protocolului de Stat, au "achiesat" cu entuziasm si ceilalti reprezentanti ai PSD, precum si cei ai PC si PRM. Reprezentantii PNL au votat pentru marirea chiriilor "de protocol", cel al UDMR
s-a abtinut, iar despre membrul PD-L nu se stie nici daca a fost sau nu prezent nici, daca a fost, cum a votat.
Acum, stiti, banuiesc, cine e chirias in vilele de protocol si cam cine a pus mana pe spatiile comerciale de la Regia Patrimoniului si Protocolului de Stat. In mod cert nu eu si nici 99,99% dintre Dvs. Doar politicienii si businessmanii apropiati lor au avut aceasta "facilitate" de-a ocupa viloaie si de-a exploata comercial imobile de protocol contra unor chirii echivalente, la inceput, cu pretul a doua-trei pachete de tigari.
Cine-i pune Antene lui Geoana de Florin NEGRUTIU
Pesedistii au cerut Antenele; pecistii - sa fie luati in buzunar la alegerile parlamentare. Dincolo de acest troc de la baza marii aliante PSD-PC nu este decat demagogie. Dl. Voiculescu a facut, pentru moment, o afacere buna: s-a asigurat, cu acte, ca-si va baga partidul si in viitorul Parlament. Dl. Geoana a facut o afacere proasta: a luat cu bani ceea ce putea lua gratis. De ce i-ar trebui PSD Antenele? Si presupunand prin absurd ca le-ar obtine, ce ar face cu ele? Cand a pornit sa cumpere, contra locuri in Parlament, bunavointa trustului media al lui Dan Voiculescu, dl. Geoana a plecat de la o serie de presupozitii gresite. Spuneam ca dl. Voiculescu a facut o afacere buna doar pe moment, vanzandu-i d-lui Geoana ceea ce acesta deja avea: un trust de presa anti-Basescu si, in acelasi timp, atent si relativ corect cu PSD. Calculul pe termen lung este insa cinic si gresit. In Antena, nu sunt toti ca dl. Stan-cel-cu-laptop. Majoritatea sunt ziaristi. Munca lor nu poate fi negociata din patru in patru ani pentru interesul electoral al unui partid de doi lei. Forta unei intreprinderi media sta in credibilitate. Ea se castiga in ani de zile si se pierde intr-o clipa. Dl. Voiculescu nu s-a gandit cat rau poate face institutiei de presa pe care o patroneaza, tratand-o ca pe o marfa negociabila politic.
Veniti sa ne salvam orasele! de Ovidiu Nahoi
A venit timpul sa scoatem orasele de sub forta de ocupatie oculta. In timp ce dumneavoastra urmariti ca vrajiti focurile de artificii ale politicii la varf – razboiul dintre palate si celelalte – niste oameni va confisca viitorul. Pe cei mai multi nu-i cunoasteti, desi ar trebui, fiindca pe unii chiar i-ati votat. Sunt primarii, consilierii locali sau de sectoare, plus complicii lor din structurile administrative, din birourile de arhitectura, avocatura, magistratura. O imensa fabrica subterana de bani. Nu-i asa ca, trecand prin orasul dumneavoastra, v-ati trezit intr-o buna zi cu un ditamai bloc de sticla, rasarit parca peste noapte, ba in coasta unei cladiri de patrimoniu, daca nu chiar direct pe locul ei, ba peste un fost spatiu verde sau o fosta baza sportiva? Poate ca v-ati intrebat atunci: „De unde a mai aparut si asta?" Si ati trecut mai departe. A venit timpul sa-i punem sa semneze pentru toate acestea, chiar in timpul campaniei electorale. Si apoi, pe castigatori, sa-i urmarim si sa le cerem raspicat demisia, in caz ca-si incalca fagaduiala. A venit timpul sa ne recastigam orasele din mainile acestei forte de ocupatie oculte. Este declaratia pe care ziarul „Adevarul" o face la debutul acestei campanii electorale. Si totodata este o invitatie de a va alatura demersului nostru.
Vremea tablagiilor acoperiti de Mircea Dinescu
Odata cu intrarea CNSAS-ului in moarte clinica, au reinviat baietii din sistem, pitulati in ragaliile functiilor obscure ale societatii noastre de consum. Coincidenta face ca exact in zilele cind inaltii prelati au obtinut dreptul de a amesteca taina impartasaniei cu taina ciripitului la Secu, o veche scrumbie afumata sa ne fie prezentata drept peste proaspat in hala Ministerului de Externe, ceea ce ne indreptateste sa speram ca si in alte institutii de partid si de stat functia va bate prieteneste gradul pe spinare in vazul lumii.
Naivi cum sintem, am crezut pina mai ieri doar in mitul ofiterilor acoperiti, carora in decembrie ’89 li s-a ordonat sa intre in politichie.
Vazindu-l pe seful diplomatiei romane gata sa execute saltul inainte la picioarele prezidentului, sa se tirasca pe burta, cu masca pe figura, si sa razuie cu baioneta dusumeaua Palatului Cotroceni in cautarea dusmanului, am socotit ca a sosit in sfirsit si vremea subofiterilor acoperiti.
