Sari la conținut

Revista Presei Editoriale - Vineri 16 noiembrie 2007

Editoriale locale

CINE STRICA IMAGINEA?, Alexandru Ganea, Translvania Expres
"De multi ani, cred ca inca de prin ´91-´92, au inceput parlamentarii sa se planga si sa acuze presa ca le "strica imaginea". De la asta, au trecut rapid la alta: ca presa ticaloasa "strica imaginea Parlamentului" si, prin asta, ataca principala institutie a unei democratii, carevasazica fundamentul. Si cum stricau, in anii ´90, ziaristii imaginile astea? Pai, publicand, de pilda, lista cu preturile scandalos de mici de la bufetul Camerei Deputatilor ori de la acela al Senatului, locuri unde se manca excelent la preturi de cateva ori mai reduse decat cele din "afara", desi indemnizatia de parlamentar era si pe atunci babana. Sau publicand liste cu alesii natiei care se inghesuiau sa-si umfle buzunarele la asa-zisele jocuri de intr-ajutorare, ridicand bani la termene (mult mai) mai scurte decat vulgul care isi inchipuia ca-i pune Dumnezeu mana-n cap daca se imprumuta sau isi vinde casa ori masina si baga banii in jocuri din astea. Ce fapte reprobabile mai faceau ziaristii vremii? Ii pozau pe "alesi" cum dorm in banci, se chinuie la integrame sau se scobesc in nas, le notau si le publicau agramatismele si tampeniile s.a.m.d."

Lecţia de istorie, Marius Stoianovici, Monitorul Expres
"Nu vezi prea des un preşedinte de stat cerînd iertare, în numele statului, celor care au avut de suferit de pe urma ororilor comunismului. Nu vezi în fiecare zi un membru marcant al Solidarităţii poloneze făcînd paralele între ce a fost la ei şi ce s-a întîmplat la Braşov. Nu în fiecare zi Braşovului îi este recunoscut locul pe care-l merită în lupta anticomunistă, alături de Gdansk, Praga, Budapesta sau Berlin. Nu vezi atîtea oficialităţi îngrămădite la 20 de ani de la un eveniment. Nu vezi prea des un rector care repară o nedreptate uriaşă făcută cu atîta timp în urmă unor studenţi, cum nu vezi prea des un fost student vorbind degajat despre lucruri care i-au marcat viaţa şi atrăgînd atenţia că lupta trebuie să continue.[...]
Cred că ieri a lipsit totuşi ceva: chiar mărturiiile noiembriştilor. Şi mai cred că s-a şi greşit cu ceva. Nu mi se pare normal ca la o manifestare în care rememorăm curajul celor care au avut puterea de a striga „Jos comunismul!“ în ’87 să-i fie interzis să vorbească primului preşedinte al noiembriştilor, Mircea Sevaciuc, blocat la intrarea în sală de organizatori. Istoria consemnează faptul că el este cel care a organizat prima sărbătorire de acest fel, ba chiar a pus laolaltă rezistenţa română, în prima întrunire a acesteia, din 1990. Şi dacă noiembriştii nu mai voiau să audă nimic din gura celui care le-a fost lider - din motive de neînţeles, atîta timp cît acuzaţiile aduse persoanei sale au fost spulberate de justiţie - putea fi lăsată să vorbească fiica sa, Cătălina. Prin mărturia sa, poate ar fi aflat fiecare dintre cei prezenţi drama trăită de copiii de atunci, cînd securiştii le-au răpit taţii. Poate, atunci, lecţia ar fi fost completă."

Execuţia publică a lui Cioroianu, Octavian Andronic, Buna ziua Brasov
"Nu-mi plac execuţiile publice, chiar dacă nu inplică decât folosirea cuvintelor în locul gloanţelor sau a toporului, pentru simplul motiv că nu au nici o legătură cu democraţia. De aceea nu pot să fiu de acord cu ceea ce i se întâmplă lui Adrian Cioroianu în aceste zile când presa şi politicienii par să nu mai vadă nici un alt subiect al actualităţii în afară de imprudentele declaraţii făcute de ministrul de Externe. Mi se pare cu totul disproporţionată – şi pe alocuri ridicolă – reacţia unor instituţii mai mult sau mai puţin civice, dar cu o autoritate invers proporţională în fondurile pe care le primesc pentru cauze cel mai adesea minore, care vor nici mai mult nici mai puţin decât capul ministrului, fără a avea şi argumentele necesare, în afara unor impresii de felul unui banc cu Radio Erevan (cel cu tipul care e arestat pentru că a înjurat – „Las’ că ştim noi pe cine înjuri!”).
Ce-a făcut, de fapt, Cioroianu? A afirmat, într-o emisiune TV, în spiritul acesteia, că indivizi de genul lui Mailat ar trebui duşi pe undeva prin pustiul egiptean, unde România ar urma să achiziţioneze a parcelă penitenciră de nisip. N-a spus „ţigani”, nici – Doamne Fereşte! – evrei sau alte naţionalităţi. A spus „de genul” ceea ce, logic, ar trebui să însemne „infractori”, pentru că altminteri ce rost ar avea să deportezi nişte oameni cumsecade."

Editoriale nationale

Palma din Epoca de Aur, Cristian Tudor Popescu, Gandul
"Găbiţa stătea în camera de hotel ceauşist şi aştepta să avorteze sau să năvălească miliţia peste ea şi s-o ridice. Poate că meritul cel mai mare al lui „432“, filmul lui Cristian Mungiu, este reconstituirea, în anumite momente, a stării de spaimă fără obiect, de anxietate continuă aşteptând să vină cineva să te acuze de ceva, de completă lipsă de apărare în faţa unui mecanism monstruos. Starea de noapte în plină zi. Sub Ceauşescu, fiecare cetăţean român era dator să se simtă vinovat de ceva şi să fie recunoscător organelor pentru că vor să-i salveze sufletul păcătos.Occidentul s-a declarat profund emoţionat de filmul lui Mungiu şi l-a răsplătit cu distincţia supremă a cinematografului european, Palme d’Or. S-au scris cronici mişcătoare, s-au pronunţat cuvinte mari. Mai să crezi că noi, românii, am fost, prin recunoaşterea suferinţei, ridicaţi deasupra condiţiei de cetăţeni de rangul doi sau chiar trei ai Europei. "[...] "Miercuri însă, la ora două noaptea, Occidentul a năvălit în camera de hotel din Torino a Găbiţei, aflată acum în rolul ei din viaţă, actriţa Laura Vasiliu. Carabinierii italieni au forţat uşa, au percheziţionat camera şi au fost pe punctul de a o aresta pe Laura. Au renunţat în ultimul moment, lămurindu-se că au confundat nenorocita de româncă cu o altă nenorocită de româncă. Pardon, scuzaţi, moarte bună."

Fara Retineri: pasul inainte cu Basescu, Traian Ungureanu, Cotidianul
"De ce e bun Traian Basescu? Pentru ca e clar, intr-o epoca de confuzie premeditata. L-ati vazut, miercuri seara, la Realitatea TV. Era de serviciu."
"Facea turul televiziunilor in calitate de purtator de campanie, spargator de greva mediatica si magnet democratic. In acest timp, CNA emite aprobari: adeverim prin prezenta ca patronam boicotul organizat de mediile publice de informare si ca acordam numitului Basescu Traian dreptul de a se da cu capul de toate ecranele tarii, 24 din 24. Speram ca va fi degeaba, traiasca votul de lista, algoritmul si sponsorii nostri de partid: semnat CNA, institutie de stat. Stimati detractori, urmeaza un articol pro-Basescu. Fara retineri si fara comentarii pe tema Basescu. Nu e nevoie. Curind, la referendum si la alegerile din 2008 va urma un pas colectiv inainte care va va lasa intr-un ofsaid istoric. Lucrurile s-au clarificat cancerigen. Cangrena e vizbila, din orice unghi. Faptele incrimineaza alianta politico-mediatica intretinuta de infirmitatea programata a sistemului politic romanesc: simulacrul electoral."

Tot pe jos, pe jos, pe jos..., Magdalena Boiangiu, Adevarul
"Ca orice om politic cu experienţă, Sarkozy ştie că reformele de sistem trebuie impuse imediat după alegeri, când entuziasmul majorităţii electorale nu s-a stins. După aceea, susţinerea se erodează, oricât de bună sau rea ar fi guvernarea. Miercurea neagră a fost urmată de joia neagră, nici vinerea nu se anunţă prea vesel colorată: transporturile publice din Franţa (trenuri, metrou, autobuze) au fost paralizate de greva declanşată de unele federaţii sindicale, contestând legea votată în parlament de desfiinţarea regimului pensiilor speciale. Cine a putut a rămas acasă, dar foarte mulţi nu şi-au putut permite luxul. Parisul era străbătut de coloanele dezorganizate ale pietonilor şi paralizat de lungul şir de automobile blocate în traficul supraaglomerat. În oraşele din ţară, aceeaşi situaţie: lucrătorii din transporturi au lovit cu o mare putere de şantaj întreaga economie, dar şi pe fiecare cetăţean obişnuit să se deplaseze liber. "

Cu cioara vopsita prin Europa, Mircea Cartarescu, Evenimentul Zilei
"Cioroianu este un istoric competent, dar ca ministru de externe si-a depasit cu mult competentele".
"N-as fi vrut sa scriu despre cazul "Cioroianu", pentru ca il cunosc de ceva vreme pe simpaticul istoric, dar, pe de-o parte, subiectul mi se pare de neocolit, iar pe de alta, la cate a tras pana acum de pe urma declaratiilor lui prostesti, inca o reactie chiar ca nu mai conteaza pentru el.Pentru mine e important, insa, sa-ncerc sa explic putin ce se-ntampla cu adevarat cu acest om, in legatura cu ce se-ntampla cu noi toti.Cazul „Cioroianu” are multe radacini. Una dintre ele e fara-ndoiala politica. Adrian Cioroianu e unul dintre putinii liberali din afara nucleului Patriciu care-au decis sa ramana in PNL in momentul des-partirii grupului Stolojan. In acel moment m-a surprins hotararea tanarului istoric: locul lui natural mi se parea alaturi de intelighentia liberala disidenta." [...] "Daca zgarii putin sub subtirica noastra crusta democratica, dai de toate extremismele din lume: suntem plini ciucure de prejudecati, de rasism, sovinism, antisemitism, sexism, de dispret fata de semeni. Adica umblam cu cioara vopsita, poate o cumpara cineva pe post de papagal. Din peste trei sute de reactii pe forum la precedentul meu articol, „Tiganii, o problema romaneasca”, doua sute optzeci au fost violent sau moderat rasiste. Este un barometru pentru gradul nostru real de civilizatie. Ca multi dintre noi, Adrian Cioroianu arata a european si vorbeste de obicei ca un european. Cate un lapsus asemenea celui din Egipt arata insa fantasmele barbare care colcaie mai departe in noi."

Noul blog al domnului Iliescu, Adrian Georgescu, Evenimentul Zilei
"Nu ar fi facut-o, dar nici chiar Domnia Sa nu poate introduce gresit de mai mult de trei ori parola de presedinte.
Cine s-ar fi gandit in acea zi din decembrie 1989, cand vidul de putere a fost umplut de avidul de putere, ca varianta light a fostului dictator va dori peste ani sa comunice, via unei inventii capitaliste, cu poporul?Ca posesor de blog, sunt insa surprins de anumite scapari ale domnului presedinte. De exemplu, Miron Cozma nu este la „blogroll”, locul unde iti treci prietenii. In fond, e omul cu care Ion Iliescu a comunicat mai bine decat prin Yahoo Messenger: cum Domnia Sa dadea un mesaj, cum replicile lui Cozma veneau instantaneu.Domnule Iliescu, ca administrator, aveti cam aceleasi drepturi ca la fostul blog din lumea reala. In primul rand insa, trebuie sa va schimbati parola. Oricine isi poate da seama ca e „moscova”. Puneti „revolutiesireforma”, oricum nimeni nu-si mai aminteste de opera dumneavoastra scrisa. De la „Options” (opsans), „Discussion” (discasan), puteti adauga cuvinte sau exprimari pe lista neagra, cum ar fi „Coposu”, „Ratiu”, „Campeanu”, „jos comunismul” ori „alegeri libere” si puteti interzice accesul anumitor vizitatori-golani mai usor decat ordonand politiei sa-i impuste in centrul Capitalei. Ori, mai simplu, scoateti bifa la „Allow comments” si veti retrai clipele de neuitat din timpul primului mandat. In fine, considerati nickurile vizitatorilor ca fiind niste nume conspirative din vremurile pe care si acum le regretati."

Comentarii

Ultimă oră