Locale
Despre social-democratie cu chiriasul Mircea Geoana de Alexandru Ganea "Transilvania Expres"
"Dl. Geoana s-a definit, cu modestie, drept "un lefegiu". Altfel spus, un slujbas; la stat, indeobste. Un lefegiu extrem de scump, daca ne gandim fie si numai la aventurile sale locative. Va promisesem ieri cateva amanunte din ambasadoreala, sa-i zic asa, in Statele Unite a social-democratului pur si dur de astazi, pe vremea aceea un ins ce se gudura pe langa guvernantii de la CDR. Stiu de la cei ce-au fost pe-acolo ca Ambasada Romaniei in SUA are o vila frumoasa si un apartament mare, ca resedinta a ambasadorului. Dl. Geoana, insa, a considerat pesemne ca e mult prea proletar, adica sub demnitatea sa, sa stea intr-un asemenea apartament, in care locuisera predecesorii sai. Drept urmare, a inchiriat o locuinta si mai mare, situata intr-o zona rezidentiala de lux din Washington. Pentru moftul asta de patrician al d-lui Geoana, statul roman a achitat o chirie uriasa: 10.000 de dolari lunar, spun unii, 15.000 de dolari, spun altii. Cat s-a platit precis, nu cred sa aflam niciodata, ca astea-s secrete bine pazite. Potrivit ultimei declaratii de avere postate pe site-ul Senatului, dl. Geoana nu-i deloc un om sarman. E drept, declaratia nu-i actualizata, cum prevedea legea, dar ne putem face o idee: 1.000 mp de teren in Corbeanca (unde preturile sunt pana la cer), actiuni la o banca, venituri de peste un miliard de lei vechi, conturi, depozite financiare si participari la fonduri de investitii totalizand peste 200.000 de dolari. N-are unde se duce, nu? N-are bani sa inchirieze, sa cumpere sau sa-si construiasca o casa, nu?"
Greaţã de Adrian Teaca Gazeta de Transilvania
"Îmi e din ce în ce mai greaţã. O greaţã fizicã, profundã. ªi îmi e ruşine. Parcã şi-a bãgat dracul coada în ţara asta. Cînd credeam cã am ieşit niţel la luminã şi cã ne-am aşezat, cumva, traşi-împinşi de Coana Europa. Ei, aş! Mizeria politicã dospeşte prin toate cotloanele palatelor. Afacerile murdare se fac pe faţã, fãrã jenã. Personaje groteşti populeazã o lume pe care o vedeam doar în desenele satirice ale lui Jiquidi. Privesc pe la televiziuni şi mã cutremur. Dau pe Discovery, ca sã-mi revin. Citesc prin ziare nişte chestii care-mi fac pielea gãinii. Arunc ziarele şi mã apuc sã-l recitesc pe Marquez. Dar parcã poţi sã închizi ochii la tot ce vezi? ªi ce vãd: fraudã cu banii de chirie la Parlament; politicieni - unii înstãriţi - care se înghesuie fãrã jenã la case "moca"; bãtrîni care îngheaţã pe la Casele de pensii; oameni care mor cu zile în spitale. Mai vreţi? Ãştia de la Realitatea, de pildã, pregãtesc o şuşã cu politicieni. Colinde. Cine-s politicienii "emblematici" aruncaţi în faţa naţiei de postul mafiotului Vântu? Elena Udrea, Elena Bãsescu, Raluca Turcan, plus din ce în ce mai dubiosul Guşã! Ce sã mai zici? Cu o searã înainte, preşedintele se dezlãnţuise grobian, cu jigniri şi aluzii murdare. Nicio surprizã. Ãsta e ªeful Statului, preşedintele tuturor românilor? Ãsta e şi cu ãsta defilãm."
Nationale
Lacustele imobiliare de Grigore Cartianu "Evenimentul zilei" "Bomba RAAPPS" a explodat inca o data, asa cum s-a mai intamplat de cateva ori in ultimii ani. Subiectul a tinut deseori prima pagina a ziarelor interesate de soarta avutiei publice, iar guvernantii au mimat, pe moment, o vie preocupare pentru rezolvarea problemei. Au aparut incruntati la TV, au aratat cu degetul spre cei dinaintea lor si au zis „gata, nu se mai poate!”.
Dar s-a putut mereu, pentru ca nicio guvernare postcomunista n-a fost interesata sa puna capat jafului imobiliar. Cu totii au profitat de ugerul mare al vacutei pe care scrie „protocolul de stat”. Iar cei care n-au apucat sa mulga, in mod cert isi faceau planuri ca o sa le vina si lor randul. E vremea lacustelor imobiliare!
"Provocari" si "provokatii" de Bogdan Munteanu "Gandul" "Din 2005 încoace, smucind ca pe o cârmă de vas politica externă a României faţă de Moldova, preşedintele Băsescu a reuşit să o înfunde într-un banc de nisip. . Eroarea lui Băsescu este aceea că a vrut ca şi în politica externă să fie mereu cu un pas înaintea adversarilor, uitând că predictibilitatea, stabilitatea şi ponderarea sunt virtuţi, nicidecum pietre de moară care atrag scăderi în sondaje, precum în bătălia politică internă. Nici la nivel de mentalitate, nici economic, nici la nivelul administraţiei, românii nu sunt pregătiţi să se înfrăţească cu moldovenii, când din ce în ce mai puţin ne comportăm ca fraţii între noi.
Era absurd să vorbeşti de acordarea de cetăţenie câtă vreme, în felul în care se desfăşoară lucrurile în ziua de azi, de-abia de acum în 100 de ani ar putea fi procesate toate dosarele care putrezesc la Ambasada României de la Chişinău. În politica externă, e ideal să păstrezi la acelaşi punct zero o relaţie, oricât de proastă, cu un stat. Odată cu expulzarea de diplomaţi, am ajuns la o relaţie catastrofală cu Moldova, cum nici cu vecinul nostru cel mai problematic, Ungaria, nu am avut vreodată, nici măcar în preajma momentului de tensiune maximă – violenţele de la Târgu Mureş, din martie 1990. Poate pentru că relaţia cu Budapesta n-a fost gestionată, din fericire, la o palinkă.
"Anul democraţiei târâte în noroi de Ovidiu Nahoi "Adevarul". Când sfârşitul anului se apropie, începe şi sarabanda retrospectivelor. Aşadar, cum ar putea suna la noi o retrospectivă politică? Să zicem, pe scurt: anul în care instituţiile democraţiei s-au prăbuşit. Desigur, avem parlament, avem un guvern, avem un preşedinte ales, avem partide, justiţie şi o separaţie a puterilor garantată de Constituţie. Minunat. Numai că anul acesta, mai mult ca oricând, toate aceste falnice instituţii li s-au arătat românilor mai goale şi mai hâde ca oricând. Ce s-ar putea întâmpla în 2008 dacă bătaia de joc va continua? Se vor îngrămădi românii să susţină soluţia conducerii prin referendum, peste capul instituţiilor, oricum prăbuşite? Preşedintele, cel mai evoluat animal politic din haită, a înţeles care sunt slăbiciunile sistemului şi cum le poate specula, fluturând ideea sistemului referendar – în fapt, o conducere personală cu voie de la cei mulţi. Iar Partidul Democrat a şi făcut primul pas, cu iniţiativa de ieri privind modificarea Constituţiei. Dar poate exista şi ceva mai rău: o alunecare masivă spre extremismul anti-sistem. Iar de va fi aşa, degeaba se vor plânge orbii care au târât în noroi instituţiile democraţiei - primii vinovaţi, ei sunt!
