Editoriale locale
N-AM GASIT ALTA RIMA, de Alexandru Ghiza, TransilvaniaExpres
Nu stiu daca va aduceti aminte de celebra sceneta "Fabula" cu Toma Caragiu si Mircea Diaconu. Cei curiosi o pot gasi pe youtube.com. Este senzationala! Eu, de fiecare data cand o vad, izbucnesc in ras. Abuzurile unui director sunt satirizate de un angajat al institutiei, intr-o fabula care apare la ziar. Directorul il cheama in birou pe autor, cautand sa dezlege talcurile ascunse ale poezioarei. La nedumeririle directorului, tanarul fabulist raspunde invariabil: "N-am gasit alta rima!".
Si pe alti angajati ai unor institutii ii frustreaza ingrozitor manariile stabilor, facute zi de zi, sub ochii lor. Cum multe lucruri sunt greu de spus, si in aceste cazuri, o scurta povestire alegorica poate avea un talc mai adanc pentru opinia publica. De aceea, mi-am permis, in numele unor astfel de angajati, sa scriu mica istorioara de mai jos.
Cica, undeva, intr-un oras din Romania, fochisti democrati, majoritatea din Cazanul Local, s-au apucat de produs abur, pentru incalzirea electoratului. Lucru laudabil, daca nu s-ar fi intamplat ca tevile instalatiei sa duca spre cateva buzunare foarte fierbinti. Asa se face ca pe post de arzator general la Fabrica de Abur a fost numit tot timpul cate un baiat incalzit la pieptul partidului. Bineinteles, pe un salariu gros, care sa-i tina de frig in anii gerosi. Unul a plecat la Prefectura, ca i s-a parut mai cald acolo. Arzatoare economica a fost numita chiar sora unui fochist din Cazanul Local, despre care vorbeam mai sus. Sotul respectivei, ca un adevarat agent termic, a facut numeroase schimburi energetice cu fabrica. Pentru ca fluxul termic sa nu fie afectat de pierderi pe traseu, urmand zicala "bate fierul cat e cald", iscusitii fochisti au mai facut o firma care sa dezmembreze si caseze mijloacele fixe, pe care apoi sa le valorifice. Contractele comerciale s-au facut tot cu firmele fochistilor cu pricina, dupa principiul: "democratul infocat ia comision bogat". Si cum majoritatea alegatorilor au calorifele cu zbaturi, in Cazanul Local a fost mare zbatere. An dupa an, fochistii partidului s-au agitat termic, gata sa explodeze, pentru a-si pastra afacerea, fara sa mai tina cont de presiunea uriasa a datoriilor catre Fabrica de Abur
Editoriale nationale
Anticorupţie cu şoferi şi secretare, Marius Nitu, Gandul
Agenţia Naţională de Integritate, noul organism de luptă împotriva corupţiei, a ajuns la o concluzie: demnitarii şi parlamentarii sunt cei mai economi oameni din România. Mai chibzuiţi decât unii pensionari care se dedau la orgii culinare cu ciocănele de pui, mulţi aleşi au strâns cureaua între avans şi lichidare şi au agonisit terenuri, case de vacanţă, vile, maşini şi ceasuri de colecţie. În acelaşi timp, citindu-le declaraţiile de avere, ajungi să crezi că o droaie merită premii de excelenţă în afaceri.
Oamenii s-au orientat şi au lucrat după principiile „azi la off-shore un euro depui, mâine el face milioane de pui”. Alţii, îngropaţi în donaţii şi moşteniri, au fost mai norocoşi decât Ogică şi vrăjitoarea Omida la un loc. Toţi aceşti superbugetari, economi, norocoşi şi clarvăzători în afaceri trebuiau verificaţi de Agenţia Naţională de Integritate. Dar ANI, un organism fără preşedinte, fără obligatorii inspectori de integrare, dotat doar cu „personal administrativ”, e nevoie să-i creadă pe cuvânt pe demnitari şi parlamentari. În principiu lucrurile erau simple. ANI, care trebuia să funcţioneze din august 2006, e o cerinţă a Uniunii Europene. Agenţia trebuia să se ocupe de conflictele de interese, de genul tatăl – şef într-o instituţie, nevasta – un privat care face afaceri cu respectiva instituţie.
O altă temă de lucru erau operaţiunile de scădere între averi şi veniturile oficiale. Dar agenţia s-a născut greu. Legea de funcţionare a fost adoptată în Parlament după zece luni de dezbateri aprinse. Atât s-a bătut apa în piuă, încât s-a ajuns la chestiuni filozofice de genul „ce-i viaţa, ce-i averea, cine suntem şi încotro ne îndreptăm”.
Basescu singur si nesigur, Cristian Teodorescu, Cotidianul
De-abia acum se simte ca Traian Basescu nu mai e consiliat de Adriana Saftoiu: presedintele pare sa se fi dezvatat sa i se spuna „nu“ intre patru ochi.Nu cred ca fluieraturile cu care a fost primit discursul lui Basescu de Anul Nou sint un indiciu ca „mitocanului“ i-a scazut popularitatea. Cum unii dintre fluieratori au inceput de indata ce l-au vazut pe scena, ori au venit cu misie in Piata Constitutiei, ori n-aveau chef sa faca Revelionul cu Basescu, ceea ce mi se pare la fel de probabil. Altceva mi se pare ingrijorator: Basescu nu-si mai asculta intuitia si nu mai face efortul de a intelege multimea careia i se adreseaza. In alti ani, Basescu le-ar fi spus celor care-l fluierau: „Mai tare!“ sau „Nu va aud!“, ar fi facut o poanta si ar fi incalzit atmosfera. Or, acum, Basescu a intrat in scena chitit sa tina un discurs de presedinte, in fata unui public care nu venise la un miting, ci ca sa se distreze. In loc sa intre in rezonanta cu cei din piata, acest om plin de vitalitate pe care nu-l sperie petrecerile de-a valma si-a tinut discursul pe puncte si subpuncte, de i-a facut sa-l fluiere de plictiseala chiar si pe unii care n-or fi avut de la inceput asemenea intentii.
Hayssam şi „domnul Nic“, de Liliana Nastase, Adevarul
» Măcar acum, poate, Parchetul nu mai închide ochii.eclasificarea convorbirilor telefonice dintre Omar Hayssam şi procurorul de caz Ciprian Nastasiu scoate la iveală un sistem în care autorităţile sunt la mâna infractorilor. Acuzat de terorism, Hayssam a părăsit puşcăria, în aprilie 2006, chiar la insistenţele lui Nastasiu. După nici trei luni, sirianul o ştergea din ţară, lăsând în urma sa un scandal soldat cu demisia procurorului general şi a şefilor serviciilor secrete.Scenariile au început să apară. Ba a plecat cu un vapor care ducea berbecuţi în Siria, ba a ieşit din ţară cu o maşină a corpului diplomatic. Acum, aflăm chiar din discuţiile lui Hayssam cu Nastasiu că omul a plecat cu… avionul, de pe Aeroportul Henri Coandă. La costum, parfumat, cu look nou şi paşaport falsificat. "Ca un domn", vorba sirianului.Când toţi cei care ar fi trebuit să-şi asume fuga lui Omar Hayssam ridicau din umeri, iar ministrul de interne de la vremea respectivă, Vasile Blaga, dădea ca sigură localizarea lui în Siria, "teroristul" se confesa din… Liban, la telefon, anchetatorului său.În loc să facă strategia pentru prinderea sirianului, Ciprian Nastasiu se plângea lui Hayssam că e cu nervii la pământ şi că trebuie să plece într-un concediu, să se odihnească.
Nimic mai simplu. Hayssam i-a găsit chiar un loc de distracţie în Liban, "cu maşini, gagici, cântăreţe, dansatoare". Strigător la cer este şi faptul că Nastasiu a scăpat din povestea asta basma curată. Consiliul Superior al Magistraturii l-a sancţionat doar cu diminuarea salariului pe trei luni. Culmea, procurorul cu "nervii la pământ" a şi contestat "marea pedeapsă". Poate că Nastasiu a vrut să-l tragă pe Omar Hayssam de limbă şi i-a făcut jocul. A râs, a glumit cu el, i-a permis să-i spună "domnul Nic".
De la frica la speranta, Adrian Postelnicu, Evenimentul Zilei
Andrei Postelnicu: "Pentru binele Romaniei, inspiratia politicienilor ar trebui sa vina din America, unde frica si status quo-ul sunt invinse de speranta si schimbare."Desi este prea devreme pentru a-i sti protagonistii si adevaratele teme de campanie, sezonul electoral american ofera deja o lectie importanta despre triumful sperantei, spre deosebire de frica, in discursul politic. Aceasta lectie provine din trasaturile comune ce i-au propulsat in fruntea sondajelor pe democratul Barack Obama si pe republicanul John McCain.Diferentele dintre cei doi abunda. Ei apartin unor partide, generatii si etnii diferite. Barack Obama e tanar, de culoare, democrat si liberal, in timp ce John McCain e in varsta, alb, republican si conservator. Exista sanse ca niciunul dintre cei doi sa nu fie candidatul partidului sau la alegerile care il vor desemna in noiembrie pe cel mai puternic om politic al lumii.Cu toate acestea, orice politician care se pregateste de alegeri - in Romania si nu numai - are multe de invatat din modul in care dnii McCain si Obama au ajuns sa capteze imaginatia publicului in Statele Unite, sfidand sondaje si analisti pentru care, cu putin timp in urma, fruntasii celor doua partide trebuiau sa fie altii.
Atat dl Obama cat si dl McCain capteaza atentia electoratului cu un discurs politic ale carui teme principale sunt schimbarea, speranta, ruperea de trecut, precum si apelul catre americani de a se devota unor cauze mai mari si mai importante decat interesul personal. Ambii candidati au beneficiat pana acum de prezenta in numar mare la vot si mitinguri a tinerilor - lucru cu atat mai remarcabil pentru dl McCain, in varsta de 71 de ani. Toate ziarele influente din SUA citeaza tineri atrasi de sinceritatea si onestitatea celor doi candidati.
