Editoriale locale
LUCRURI CU ADEVARAT IMPORTANTE, de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
Tindem sa fim neglijenti. Neglijenti cu ceea ce conteaza cu adevarat pentru existenta nostra cotidiana. Si tindem sa fim asa mai ales acum, in campania electorala. Furati de spectacolul deseori grotesc al inclestarii politice, avand ca miza puterea, adica accesul la functii din care se pot controla resurse si institutii ale statului, trecem mai usor, de pilda, peste vestile alarmante privind cresterea pretului alimentelor. Se vorbeste chiar despre un adevarat "tsunami alimentar" pe plan mondial. Or, stirile cu acest subiect ar trebui sa ne ingrijoreze serios, cu atat mai mult cu cat stim - dintr-o lunga si amara experienta - ca la noi preturile cresc si cand nu e "tsunami alimentar" pe glob, darmite acum, cand insusi raportorul special al ONU pentru dreptul la alimentatie avertizeaza ca "epoca alimentelor ieftine este de domeniul trecutului" si ca preturile mari ameninta in acest an inca 100 de milioane de oameni cu foametea. De asemenea, Banca Mondiala a dat publicitatii o statistica potrivit careia preturile la alimente la nivel global au crescut cu 83% in ultimii trei ani, iar cele la unele produse agricole, cum ar fi graul, porumbul si orezul aproape s-au dublat in ultimul an.
Supraoferta, de Marius Stoianovici, MonitorulExpres
Chiar dacă încă palidă, campania electorală se turează de la zi la zi cu tot mai mare intensitate. Asta din partea celor implicaţi în mod direct, respectiv reprezentanţii partidelor. Pentru ceilalţi, cetăţenii obişnuiţi, ea este oarecum insesizabilă, exceptînd faptul că zi de zi trebuie să-şi golească cutiile poştale de tot felul de materiale tipărite, iar telecomanda televizorului este tot mai des utilizată, într-un veritabil slalom printre emisiunile electorale, cu candidaţi unul mai incoerent ca altul. La fel e şi pe stradă, trebuie să faci driblinguri autentice printre cei care-ţi îndeasă în mîini te miri ce material de campanie al vreunui partid. Interesant este faptul că promisiunile par să nu mai intereseze pe nimeni.
Filiera vieneză, de Octavian Andronic, Buna Ziua Brasov
În urmă cu câteva luni, preşedintele Băsescu a primit la Cotroceni şi a decorat câţiva medici austrieci. Nu s-au precizat atunci meritele speciale pentru care aceştia au primit distincţiile româneşti, dar presupun că printre ei s-au aflat şi cel care l-au operat şi tratat pe preşedinte de coloană atunci când a avut astfel de probleme.
Întâmplarea a făcut să recunosc de pe lista de decoraţi câteva nume care mi-au sărit în ochi.
Nume legate de o filieră medicală austriacă despre care s-a vorbit mult şi nu în termenii cei mai elogioşi, pentru românii - alţii decât preşedintele - care, având probleme medicale au încercat să le rezolve mai bine şi mai în siguranţă decât în reţeaua gestionată de dl Nicolăescu. Mă refer aici la acei români care-şi pot permite să plătească un act medical de calitate.
Ce spuneau bârfele cu pricina - pentru că le consider ca atare atâta timp cât nu dispun de documentele şi atestările care să justifice o altă încadrare? Că ar exista o „filieră vieneză”, care prin asistenţi de origine română, recrutează pacienţi cărora le oferă servicii de transport, cazare şi consultare la câţiva medici cu „antecedente” româneşti, care la rândul lor îi îndrumă spre diferiţi specialişti austrieci. Nimic neobişnuit sau incorect în chestiunea aceasta. Doar că traficul decurge după reguli mai „româneşti”, nu austriece: serviciile sunt plătite cash, fără a se elibera vreun document. Nu doar cele de transport, găzduire şi îndrumare. Chiar şi cele medicale.
Editoriale nationale
Comunismul – probă orală de limbă şi literatură română, de Melania Mandas, Gandul
Smerit recunosc... am şi lipsuri. Asta am constatat-o, când mi-am aruncat privirea pe subiectele de limbă şi literatură română, pentru proba orală a Bacalaureatului 2008. Am constatat că, în ultimii 2 ani s-au produs modificări esenţiale în structura programelor şcolare, cel puţin la această disciplină, în sensul că principiul de bază al programei îl reprezintă paradigma comunicativ-funcţională a disciplinei limba şi literatura română şi mai puţin studiul integrat al limbii şi al literaturii. Mai simplu spus, programa de limbă şi literatură română pentru clasele a XI-a şi a XII-a este preocupată să formeze elevilor competenţe de comunicare, adică să-i înveţe să citească un text, să-l înţeleagă, să-l pună în context şi, mai ales, să poată emite opinii despre acel text. Aceasta este partea plină a paharului şi cred că este partea bună, modernă şi operaţională a programei, chiar dacă, în ciuda acestor obiective de competenţă de comunicare, în România se vorbeşte, cum se vorbeşte. Ceea ce mi se pare însă eronat este faptul că, exacerbându-se această paradigmă, se neglijează – aproape total – studiul literaturii române, fie el conform principiului cronologic, fie tematic. Mi se pare inacceptabil ca un elev de clasa a XII-a să aibă de studiat doar 8 poezii, 2 romane şi o singură piesă de teatru. Problema însă nu-i numai asta. Esenţial este că în elaborarea subiectelor de examen – proba orală – s-a pierdut cu totul din vedere literatura, teoria literară, critica.
Drumul spre imunitatea absolută, de Liviu Avram, Cotidianul
Procedurile judiciar-parlamentare în care au ajuns dosarele miniştrilor şi ale foştilor miniştri care sunt şi parlamentari sunt la un pas de a institui prin cutumă, şi nu prin lege, imunitatea absolută în faţa legii a unui număr restrâns de oameni. Atunci când au croit Constituţia şi legile ulterioare, parlamentarii au fost suficient de neglijenţi, ca să nu spunem altfel, încât nu au prevăzut şi mecanismele prin care cele două Camere avizează începerea urmăririi penale a miniştrilor care sunt şi parlamentari. Au schiţat o procedură doar în cazul în care preşedintele dă avizul, dar şi aceea s-a dovedit parţial neconstituţională.
Detaliile procedurilor din Parlament le-au lăsat în plata Domnului, dar cum Dumnezeu avea altă treabă, s-au trezit că li s-a întors cartoful fierbinte în mâini: cum dăm avizul astfel încât să fie păstrat şi secretul anchetei, că aşa cere Codul de Procedură Penală, dar să şi ştim pe ce anume ne dăm votul? Pentru a împăca cele două cerinţe ireconciliabile, Comisia Juridică şi-a propus să instituie „o cutumă“, cum a spus Sergiu Andon, şi a inventat o subcomisie formată din şapte arhangheli care va putea studia dosarele primite de la Parchete.
Ceauşescu, Iliescu, Băsescu, România!, de Ion M Ionita, Adevarul
Ţara redevine, ca pe vremuri, „biroul de lucru al preşedintelui".
Iată că, la aproape 20 de ani de la căderea comunismului, România este bântuită la cel mai înalt nivel de duhul lui Nicolae Ceauşescu. Preşedintele Băsescu nu iartă şi nu uită episodul suspendării sale de către parlament. În viziunea şefului statului acţiunea a fost o lovitură de stat orchestrată de "specialistul" Ion Iliescu. Se subînţelege că fostul preşedinte şi-a dobândit calificarea prin răsturnarea – tot printr-o lovitură de stat – a lui Nicolae Ceauşescu. Drept pentru care Iliescu îl acuză pe Băsescu că ar fi obsedat ca şi Ceauşescu, de teoria conspiraţiilor şi de teama loviturilor de stat.
Dar Traian Băsescu nu a venit la postul naţional de radio numai pentru a-l demasca pe bătrânul complotist Ion Iliescu. Preşedintele nu se lamentează, acţionează. Şeful statului a afirmat că va convoca o comisie specială care să elaboreze o nouă Constituţie a ţării. Una dintre modificări ar fi introducerea unor sancţiuni pentru parlament, în cazul în care această instituţie îşi va permite să-l mai suspende pe preşedinte, iar rezultatul referendumului de demitere s-ar dovedi contrar acestei decizii a puterii legislative, a sugerat Băsescu. Mai simplu ar fi ca parlamentului să i se interzică să se mai lege în vreun fel de şeful statului.
Năstase, faţă cu Tribunalul Poporului, de Mircea Marian, Evenimentul Zilei
"Un actoraş din Sfântu Gheorghe, un inginer din Caracal, un profesor şi un ziarist de la Scânteia - aceştia sunt patru dintre cei şapte deputaţi care vor verifica dosarele DNA referitoare la Mitrea şi Năstase şi vor recomanda, sau nu, începerea urmăririi penale." Ceilalţi trei membri ai comisiei sunt Lucian Bolcaş, omul numărul doi în partidul lui Vadim Tudor, liberalul Ujeniuc - ale cărui relaţii cu Securitatea au fost verificate de CNSAS, dar a scăpat de sentinţa de colaborare - şi un avocat de la PDL, Petre Ungureanu. Ca ziarist, m-am ocupat de activitatea parlamentului din iunie 1991 până în iulie 2007 şi niciodată nu am văzut o bătaie de joc mai mare la adresa justiţiei. Deputaţii au constituit un Tribunal al Poporului care - spre deosebire de instanţele constituite în anii ’50 - are ca scop dezvinovăţirea lui Năstase şi Mitrea. Sergiu Andon, cu experienţa sa multilaterală - de ziarist la „Scânteia“ şi de procuror în regimurile Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu - va fi cel care va conduce mascarada pseudo-judiciară şi mediatică. Pentru că, de fapt, două sunt problemele politrucilor care, declarativ, „analizează“ cazurile „Mitrea“ şi „Năstase“: să inducă în opinia publică sentimentul că aceştia sunt victimele procurorilor lui Băsescu şi să aibă grijă ca presa să nu ajungă la dosarele care ar putea demonstra altceva decât ceea ce susţin cei cercetaţi de DNA.
