Editoriale locale
CHINURI CU TAXA, de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
Stiti ce reprezinta codurile CAEN, nu? Daca nu stiti sau aveti doar o idee vaga, va spun eu: CAEN inseamna Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala, fiecareia dintre aceste activitati fiindu-i atribuit un cod. Activitatile economice ale fiecarei firme si persoane fizice autorizate (PFA) sunt codificate astfel. Practic, treaba asta cu CAEN-ul nu are absolut nici o legatura cu ceea ce face o firma sau o PFA. E o prevedere pur birocratica, menita, chipurile, sa ajute la colectarea informatiilor despre economia nationala, in scopuri indeosebi statistice. De pilda, sa se stie cate societati comerciale sau PFA au ca principal obiect de activitate comertul, cate productia de bunuri, cate diverse tipuri de servicii s.a.m.d. si a se putea produce grafice sau alt soi de statistici din care sa reiasa, de pilda, structura produsului intern brut. Altfel spus, pentru firme si PFA prezenta acestor coduri nu are absolut nici o importanta.
Stimate d-le ministru Păcuraru, de Octavian Andronic, Buna Ziua Brasov
Subsemnatul, autor al articolului de faţă, vă sesizez următoarele:
Sunteţi răspunzător - temporar - de destinele a milioane de pensionari români care, după ce au muncit o viaţă, la statul comunist sau la cel capitalist, ar trebui să nu mai aibă grija - nu spaima - zilei de mâine. Pentru că au plătit pentru asta, din greu. Marea majoritate a acestor pensionari au pensii mici şi foarte mici. Cât îşi poate permite un stat aflat în dificultate pentru că, prin politicile lor, guvernele precedente, ca şi cel actual, nu au stimulat munca, ci nemunca, ajungând în situaţia ca cei care plătesc impozite şi CAS să fie mai puţini decât cei care au de primit pensii. Dar asta e o altă poveste.
Povestea mea este că, aşa cum bine ştiţi, peste 90% din pensionarii României au pensii de mizerie, care abia le permit să supravieţuiască, lipsindu-se de multe dintre lucrurile necesare, pentru a-şi achita, primii, obligaţiile către stat - chirie, întreţinere, felurile împărţite pe pisici şi câini etc. Aceştia sunt, cu toţii, la discreţia statului. A funcţionarilor lui, care calculează şi decid cât trebuie - conform legii - să primească fiecare. Nu ştiu vreun pensionar care să-şi calculeze singur pensia şi să meargă la casa locală de Pensii, să bată cu pumnul în masă şi să zică: eu atât trebuie să primesc! Ei stau şi aşteaptă, împărţind gânditori banii primiţi şi fac calcule: cât le mai rămâne pentru medicamente şi pentru verdeţurile din piaţă. Desigur - a greşi e omeneşte - se mai întâmplă ca la socotirea drepturilor, un funcţionar obosit sau stresat de şefi să mai greşească: să calculeze mai puţin sau mai mult decât i s-ar cuveni pensionarului respectiv.
Editoriale nationale
Politica mortului în păpuşoi, Eliza Francu, Gandul
Autorităţile italiene promit de câteva zile conaţionalilor lor măsuri dure împotriva imigranţilor români. Impunerea de vize, alegerea pe sprânceană a românilor care să intre în Peninsulă, chiar „bariera” unui venit minim pentru a rămâne – toate variantele sunt spuse public. De partea română – nicio reacţie, chiar dacă aceste declaraţii pot fi urmate în orice moment de măsuri încă şi mai drastice decât decretul de expulzare de anul trecut. Politica tăcerii era previzibilă în cazul noului şef al diplomaţiei.
Lazăr Comănescu, dând piept cu marile dosare de politică externă, face pe mortul în păpuşoi, aşteptând semnalul din partea preşedintelui ori a prim-ministrului. Spre deosebire de predecesorul său, care, indiferent de consecinţe, îi trimitea pe infractorii români direct în deşertul egiptean, Lazăr Comănescu, agreat de preşedinte şi de premier, nu îşi permite să spună nici măcar un cuvânt fără ordin direct, aplicând principiul „cine nu vorbeşte nu greşeşte”. Deşi reprezentant al României la Uniunea Europeană timp de peste opt ani, Comănescu nu a reacţionat nici măcar la poziţia exprimată de viitorul său omolog italian, Franco Frattini, care a propus să fie date afară din ţară familiile de români care nu câştigă cel puţin 970 de euro pe lună. Cu toate că intenţia sa este lăudabilă în ochii italienilor (fostul comisar european dorind să îşi scape ţara de ţiganii infractori români), ea contravine normelor europene.
Băsescu sau Oprescu, de Pavel Lucescu, Cotidianul
Cum să-l faci pe celălalt să piardă ruşinos. Iată miza celor doi candidaţi ai PSD, Cristian Diaconescu şi Sorin Oprescu. Dar finala se joacă abia după alegeri. Eventual la tribunal. Ar trebui să pară ciudat dacă farsa n-ar fi din ce în ce mai evidentă. Independentul Oprescu e sprijnit masiv de pesedişti de frunte şi nu doar „cu sufletul“ cum zicea deunăzi Sensibilitatea Sa, Ion Iliescu. Candidatul CNP şi-a făcut campanie electorală masivă din problemele pe care le-a avut până ieri cu justiţia, dar dacă vorbim de promovarea lui Sorin Oprescu atunci ea se pune la cale cu adevărat undeva în culisele PSD. S-a spus de mai multe ori şi pe multe voci în această perioadă cum că de fapt cele două candidaturi, a lui Cristian Diaconescu şi a lui Sorin Oprescu, fac parte dintr-o strategie prin care social democraţii încearcă să atragă pentru turul întâi cât mai mult din opţiunile bucureştenilor, care apoi să fie capitalizate de cel care va intra în turul doi.
Ce-i alungă pe tineri din România?, de Ovidiu Nahoi, Adevarul
Este vorba despre a construi o ţară în care să merite să trăieşti Nu ştim de pe acum care vor fi marile teme ale apropiatelor campanii electorale, dar un lucru e sigur: dacă nu se va dezbate serios problema românilor cu calificări superioare care-şi părăsesc ţara, atunci înseamnă că am pierdut vremea.
Mii de studenţi sau absolvenţi de universităţi, studii de master ori doctorate se stabilesc în fiecare an în Europa sau America. Desigur, fiecare alege ce-i mai bun pentru el şi vor exista mereu oameni gata să-şi încerce şansa cine ştie unde pe glob – din dorinţa de a câştiga mai mult, de a urca în carieră sau pur şi simplu din spirit de aventură. Însă atunci când plecarea tinerilor instruiţi capătă caracter de fenomen social, explicaţia este alta: România îşi ia în serios rolul de perdant la nivel european şi mondial.
Putem aduce câteva milioane de muncitori din India, Turcia, China sau Pakistan. Au făcut-o şi alţii. Atenţie, însă! Elitele care vor decide asupra viitorului naţiunii se vor selecta dintre tinerii cu studii superioare. Dacă ei pleacă în masă, pe mâinile cui vor încăpea deciziile strategice din economie, politică ori diplomaţie?
Shopping contra Înviere, de Florian Bichir, Evenimentul Zilei
"Unde te duci de Paşte, de Crăciun? E o întrebare care şi-a făcut loc în agora românească după decembrie 1989."
A vizita locuri cât mai exotice, cât mai îndepărtate - ca să nu spun vorba aia ţărănească - unde şi-a înţărcat dracul iapa - a devenit o nouă modă. Setea de cunoaştere după 50 de ani de comunism e firească. Nu am visat ani întregi cu ochii deschişi cum în democraţie ne vom plimba pe malurile Senei, cum vom căsca gura la eterna Romă, cum ne va amorţi gâtul privind spre Capela Sixtină? Sau ne vom bronza în ritm de sirtaki în albastrul intens al Egeei? Pe cât de avid sunt să cunosc locuri cât mai minunate, pe atât de retrograd sunt când vine vorba de a petrece Sărbătorile creştine altundeva decât acasă. Ce să caut de Paşte - în cea mai frumoasă zi a anului - prin supermarketuri, în căutare de reduceri? Să zac prin hoteluri de mâna a patra şi să mănânc prin benzinării, pe marginea autostrăzilor? Pot face asta tot anul.
