Editoriale locale
SARACUL GEOANA!, de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
Vaaaai, dar ce faceti, nu plangeti? Pai, nu-i frumos, zau asa! Nu patimiti si nu compatimiti laolalta cu aparatorul saracilor, cu omul muncii Mircea Geoana, pe care sadicul guvern liberal il chinuie de-l aduce, vorba lui Cioran, pe culmile disperarii? Cum, n-ati auzit? Ma gandeam eu, ca daca ati fi auzit, precis Romania ar fi fost inundata, de la plansul natiei de mila bietului Geoana. Ce-a patit saracul om al muncii pesedist a povestit chiar el, cui a stat sa-l asculte, cu o voce in care se impletea sfanta indignare a ciocoilor social-democrati cu o deznadejde prost(anac) jucata: Regia Patrimoniului si Protocolului de Stat, institutie din subordinea Guvernului, i-a marit chiria! Adica, mai corect spus, a marit chiria pentru vila de protocol unde se lafaie familia Geoana. De la vreo 200 de euro pe luna, pentru un spatiu de circa 300 de metri patrati, chiria s-a facut 3.000 de euro/luna.
Dacă voiam să protestez?, de Octavian Andronic, Buna Ziua Brasov
Stau şi mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă depuneam la Primăria Capitalei o cerere prin care solicitam să demonstrez paşnic împotriva NATO, cu o pancartă pe care să scrie, eventual, „Jos NATO!” sau altceva la fel de sugestiv, în măcar una dintre cele trei zile ale Summit-ului. Nu de alta, dar am şi eu motivele mele - faptul că au bombardat Iugoslavia în 1999. Aproape că îi sunt recunoscător lui Clinton că n-a insistat pe lângă Congres (acolo se aprobă intrările şi, poate, şi ieşirile) să ne adauge pe lista primului val, aprobat la Madrid în 1997. Atunci am fost furios şi frustrat. În 1999 am fost bucuros: dacă intram, trebuia să fim alături de organizaţie şi să dăm şi noi cu bombe în singurul prieten pe care-l aveam prin jurul nostru. Decizia de la Praga, din 2002 m-a lăsat rece: NATO nu mai era ce fusese odată. Americanii l-au înlocuit cu alte alianţe de conjunctură ca să-şi poată duce la capăt planurile de unică superputere. Apartenenţa noastră la NATO nu ne-a adus investiţiile protejate de „umbrela” alianţei, dar ne-a obligat să ne dotăm cu avioanele străvechi ale americanilor şi cu fregatele depăşite ale englezilor, pe care am plătit cât nu făceau. Şi cu eşalonul din Afganistan, unde din când în când mai moare şi câte un român.
Editoriale nationale
Sticle incendiare, de Lelia Munteanu, Gandul
În loc să-l dea la liber – măcar în aceste zile de vibrant patriotism – edilii din Capitală au interzis alcoolul. Nu asta ar fi problema, că rezistă lumea trei zile pe provizii, farmaciile-s deschise şi alcool sanitar or da ăştia fără reţetă. Da’ se-ajunge la încordare diplomatică la scară internaţională. De-aici escaladează, ştiţi cum e – retragerea ambasadorilor, ruperea relaţiilor, conflict. Care poate degenera urât. Să nu uităm că fiecare mahăr vine în România cu geanta lui diplomat şi în diplomat cu detonatoru lui.
Iată faptele (trec peste bere, că ăla-i aliment, s-a anunţat la radio): interzici votca. Cum s-o interzici? Ce, ai băut frecţie cu carmol? Păi, nu se supără marele vecin de la răsărit? Pe bună dreptate. Sau te ia ariparea, pe tine, primar de sector, să interzici uischianele. Beat să fii şi te mai gândeşti o dată, judeci puţin! Ce spune marele licurici că-i laşi roiu pe uscat? (Copiii lu licuriciu alimentează din oră-n oră, la sticluţa de buzunar, aia de inox, extraplată).
Sictiritul de serviciu, de Robert Turcescu, Cotidianul
De Ziua Nationala a sarit ca prostul din baie strigind ca parada militara i-a blocat circulatia in drumul spre serviciu. La Festivalul Enescu a plins in public dupa banii cheltuiti iresponsabil de guvernanti pe o manifestare de gala facuta aiurea pentru cinci madame de salon care merg la Ateneu in tara iubitorilor de manele. Cind Sibiul a fost ales Capitala Europeana s-a strimbat ironic si a rostit, sarcastic, zicala chelului si a tichiei de margaritar. Nu-i convin artificiile de Revelion, il enerveaza teribil ca se arunca bani pe iluminatul public de gala in perioada sarbatorilor de Craciun, si, daca ar fi dupa el, ar opri fintinile arteziene care consuma inutil apa si energie.
L-a scos din minti sommet-ul Francofoniei, acum ii macina nervii summit-ul NATO. Scrie sau vorbeste cu furie despre blestemul culoarului unic, creeaza scenarii apocaliptice cu circulatia auto din Bucuresti si trage de mineca orice sofer dispus sa-l asculte, incercind sa-l convinga de justetea spuselor sale. El e om din popor, baiat de la tara, origine modesta carevasazica, ma-ntelegi, nu s-a pomenit sa arunci 26 de milioane de euro ca sa satisfaci un moft, acela de a fi tara in care vin sa se lafaie, pe culoare unice, in hoteluri de lux si la dineuri de gala, toti smecherii politici ai lumii!
Înainte de noi, potopul!, de Ion M Ionita, Adevarul
NATO nu a venit la Bucureşti să asiste la luptele în noroi ale politicienilor români. Preşedintele Bush a pus piciorul într-o Românie minată - se putea altfel? - de un nou scandal politic intern. Practic, Traian Băsescu i-a acuzat de trădare pe predecesorul său Emil Constantinescu şi pe toţi cei care au discutat Tratatul cu Ucraina.
În ţările europene şi din alte colţuri ale lumii civilizate rar se văd critici – nu lovituri de măciucă – la adresa foştilor deţinători ai funcţiei supreme în stat. Este vorba despre respect, nu neapărat faţă de unele persoane care ocupă vremelnic un post de înaltă demnitate publică, ci faţă de propria ta ţară.
Istoria face parte din fiinţa statelor, iar dacă este vorba despre istoria foarte recentă, lucrurile sunt cu atât mai sensibile: judecăţile bune nu se pot face decât odată cu trecerea anilor. Dar, în momentul cel mai vizibil al mandatului său la Cotroceni, summitul NATO, Traian Băsescu a ales să declanşeze o operaţiune fără precedent la adresa trecutului.
Până acum, ţintele şefului statului au fost localizate în prezent: "zoaiele politice" sau "tonomatele". Nici la condamnarea comunismului Traian Băsescu nu s-a răfuit personal cu Nicolae Ceauşescu. Dosarul "Ucraina" îi oferă preşedintelui ocazia perfectă să marcheze puncte. Şi-a înăbuşit atâţia ani durerea "trădării" din acest tratat, iată că, în direct, în faţa poporului, nu a mai putut şi a dat frâu liber sentimentelor! Jos trădătorii, sus patrioţii! E drept că, în 1997, am făcut concesii amare Ucrainei.
Ce au de împărţit Băsescu şi Iuşcenko, de Ioana Lupea, Evenimentul Zilei
"Fără tratatul cu Ucraina, Traian Băsescu nu ar fi fost azi gazda primitoare a celei mai importante reuniuni din istoria NATO."
Acuzaţiile de vânzare de ţară aduse de şeful statului negociatorilor români ai Tratatului cu Ucraina şi denunţarea implicită a documentului chiar în ajunul summitului sunt gesturi uluitoare. România s-a declarat un suporter al aspiraţiilor Kievului de a se apropia de NATO, iar Ucraina, cel mai probabil, va fi marea vedetă a reuniunii de la Bucureşti. Cuprins de elan patriotic, Traian Băsescu a readus în discuţie, o temă cunoscută, dezbătută inclusiv pe blogul fostului premier Adrian Năstase, neexplicând nici cauza, nici scopul declaraţiilor sale.
Fără Tratatul de bază cu Ucraina, România nu ar fi fost admisă în NATO. Nici Traian Băsescu nu ar mai fi jucat rolul de gazdă primitoare a celei mai mari reuniuni din istoria Alianţei Nord-Atlantice. Ţara noastră s-ar fi aflat probabil printre statele care aşteaptă astăzi, cu sufletul la gură, să se deschidă din nou uşa NATO.
