"Minunea" de Alexandru Ganea
“Uite dom´le, ca se mai intampla si minuni in Romania! E drept unele care n-ar fi considerate decat chestii normale in tari in care cetateanul este respectat de autoritati, unde legiuitorii, politicienii alesi si numiti in functii din administratia centrala si locala, precum si functionarii publici chiar inteleg ca ei sunt, practic, angajatii contribuabililor, nu stapanii acestora. Fiindca taxele si impozitele platite de contribuabili le asigura salarii slujbasilor statului. La noi, tot asa, puzderia de biruri le platesc politicienilor cu functii in stat si celorlalti amploiati salarii si le asigura numeroase (prea numeroase, dupa parerea mea) "bonusuri" si "facilitati" gen indemnizatii, diurne, prime, sume forfetare, masini de serviciu, case de serviciu, telefoane de serviciu, carburanti de serviciu, diverse alte mofturi; basca "atentii", "comisioane de succes´´ si alte forme de spaga acordate (si, in nu putine cazuri, pretinse) individual pentru a face ceea ce sunt platiti sa faca sau pentru a favoriza diversi clienti, fie ei mai mult sau mai putin politici.”
Cetateanul iese la bataie cu statul! de Octavian Andronic
“Aproape nici nu mai au importanta argumentele la vedere sau cele ascunse pe care le incearca (sau nu) premierul, in aceasta ciudat de disperata aparare a taxei de prima inmatriculare.
Nu stiu de ce imi vine greu sa cred ca ceea ce-l anima este grija pentru mediu. Ca n-am inteles nimic din celebra explicatie data de Vosganian este una. Alta e ca daca este sa te feresti de poluare, in nici un caz aceasta nu va fi amplificata de masinile second-hand pe care le aduc romanii din strainatate, cat de diviziile de Dacii autohtone, cu vechimi remarcabile, care bat drumurile fara nici o taxa. Problema e alta: ca incordandu-si muschii in fata Comisiei Europene, Tariceanu nu va reusi nimic altceva decat sa amane anularea taxei, mai incasand ceva bani pentru nevoile zilnice. Sunt sigur ca in mintea sa si a colaboratorilor sai zburda ideea ca „noi incasam taxa si ne facem treaba cu ea si nu ne intereseaza ca cei care vin dupa noi or sa fie nevoiti sa o dea inapoi!”.
Kosovo – perfuzie pentru nationalisti de Eliza Francu
“Butoiul cu pulbere al Balcanilor sta din nou sa sara in aer, iar Romania, vrand-nevrand, este partasa. Mai mult, ar putea chiar sa se aleaga cu cateva schije. Uniunea Europeana este foarte aproape de a recunoaste, in bloc, independenta provinciei Kosovo. Pozitii pro si contra au fost nenumarate. Cu toate acestea, de dragul unei pozitii comune europene, raspunsul de pana acum al Bucurestilor pare a vira spre acceptarea solutiei comune, din teama de a nu distona cu „vocea Europei”. Cel putin asta rezulta din declaratiile unor oficiali europeni ce au dezvaluit ca, dintre membrii UE, doar Ciprul mai blocheaza aceasta fortata si indelung disputata pozitie comuna.”
Vilele PCR, spoliate de postcomunisti de Ioana Lupea
"Politicienii se comporta ca o clasa conducatoare: isi dau case in regim special, isi stabilesc venituri, isi amerioleaza conditiile de cercetare penala". Regia protocolului de stat este de aproape 20 de ani pusculita-porcusor a potentatilor zilei. Cu bunurile preluate in administrare de la statul comunist - case, terenuri, hoteluri, pensiuni, ferme - s-au rasplatit finantatorii din campania electorala, s-au imbogatit clientii politici, se improprietaresc fosti presedinti, ministri si parlamentari. Patrimoniul regiei este necunoscut opiniei publice: inventarul proprietatilor a ramas unul dintre cele mai bine pazite secrete, la fel de abitir ca raspunsul la intrebarea „cine a tras in noi”, impenetrabil inclusiv in fata Legii informatiilor publice.”
Ordurile Securitatii si N.C. Munteanu de Cristian Teodorescu
“Varul lui Neculai Constantin Munteanu e unul dintre pestii marunti ai Securitatii. Comportarea lui de azi explica insa mecanismele nesimtirii securistice pina la cel mai inalt nivel. Fost ofiter de Securitate, azi demn pensionar, varul lui N.C. Munteanu si-a turnat rubedenia si a asistat la torturarea sa, fara nici o problema de constiinta, pe vremea cind N.C. era in tara si incepuse sa aiba idei subversive. Ii dadea intilnire varului - acesta cum ar fi putut sa-l refuze?!-, il lua meserias la intrebari, apoi raporta. In acest fel, N.C. Munteanu a ajuns informator.”
Cum zicem „sanatate“ in ungureste de Ovidiu Nahoi
“Spiritul comunitar si responsabilitatea fata de ceilalti coboara catre zero . Nu ar trebui sa trecem usor peste faptul ca tot mai multe femei din vestul Romaniei aleg sa mearga in Ungaria vecina pentru a naste in conditii mai bune si mai sigure. In editia noastra de ieri ati putut citi marturisirile femeilor care au ales spitalele ungare. Si ati putut afla ca nu decalajul in ce priveste dotarea spitalelor este marea problema, cat profesionalismul cadrelor si, mai presus de toate, nivelul de umanitate al multora dintre acestea.”
