Editoriale locale
UNELE LUCRURI NU SE SCHIMBA, de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
Se povesteste ca un beduin bogat calatorea calare pe o camila, care mai purta doi desagi. Povara parea destul de grea. Dupa o vreme, beduinul intalni un alt calator, care il intreba: "Ce ai in cei doi desagi? Animalul tau pare cam obosit de povara". "Pai - raspunse beduinul - intr-un sac am grau si in celalalt am nisip, sa tina echilibrul". "Mai bine faceai altfel: imparteau graul in doua parti egale si puneai fiecare parte intr-o desaga; asa s-ar fi echilibrat, iar camila ar fi avut mai putin de carat", spuse calatorul.
"Ai dreptate, desigur! Asa am sa fac!" - sari beduinul, izbit de intelepciunea sfatului; " esti, fara indoiala, un negustor bogat, ori un comandant de osti, ori chiar un pasa sau vizir! Sunt onorat ca ne-am intalnit!". "Nici pomeneala - raspunse calatorul - nu sunt bogat, nu sunt nici vreun demnitar. Uite-te mai bine la hainele mele. Sunt doar un umil dascal pentru copiii din satul care se vede in zare. Si nu mi-e rusine sa spun ca traiesc foarte modest". "Atunci, hai, pleaca de-aici! Piei din ochii mei! Nici nu ma gandesc sa-ti urmez sfatul cu desagii. Du-te cu tot cu mintea ta primejdioasa, fiindca prostia mea e sfanta. Ea m-a imbogatit!"
Viitorul premier al României, de Octavian Andronic, Buna Ziua Brasov
Partidul prezidenţial a transmis naţiei un semnal liniştitor: ştim deja, cu cel puţin vreo 8-9 luni înainte, cine va fii viitorul premier. Cel care, instalat la Palatul Victoria, va manevra Executivul, dându-i direcţia cuvenită, accelerând de câte ori se poate şi punând frână pentru a evita pericolele. Din prezentarea făcută viitorului premier, reiese că acesta ar fi un „şofer” de ţară mult mai bun decât cel actual.
Pe care, paradoxal, tot el l-a promovat spre o asemenea funcţie.
Theodor Stolojan se numeşte viitorul premier. Îl cunoaşteţi. Este fostul ministru al Finanţelor din Guvernul Roman. Şi-a dat demisia în urma unor neînţelegeri cu şeful de guvern, pe marginea ritmului şi specificului Reformei - o noţiune pe care, la vremea respectivă nimeni n-o stăpânea prea bine. După mineriada din septembrie 1991 şi demiterea (sau demisia) guvernului condus de şeful FSN-ului (lider naţional!), cineva şi-a adus aminte, nu se ştie de ce, de scrâşnitul finanţist. Acesta îşi făcuse deja formele ca să plece într-un stagiu la FMI. În criza născută atunci, opţiunea pentru Stolojan a părut soluţia salvatoare, mai ales că se evita o altă numire, controversată. Fostul ministru de Finanţe ajuns premier prin jocul dihoniei şi al întâmplării avea să gestioneze timp de aproape un an situaţia, pregătind alegerile viitoare.
Editoriale nationale
Mic tratat despre ni-mic, de Lelia Munteanu, Gandul
Micul titan politic Vanghelie a pus iar punctul pe i: până acum, în campanie nu s-a întâmplat ni-mic! Mai ni-mic!, adaug repede, până nu uit. Un lucru însă ar fi trebuit să se întâmple: să-şi lanseze candidatul PSD la primăria Capitalei studiul despre mic! Aşa cum a promis. Ni-micul în campania electorală. Am aşteptat cuminte, până astăzi, când m-am decis să-l ajut pe Cristian Diaconescu. (Sărmanul de el, l-a târât partidul în campania asta electorală, cum în 2004 îl târâse pe Mircea Geoană, ca pe baba violată, până la Măgurele!). Îl ajut, fiindcă îl compătimesc. Are un trac de fată mare în el care nu i se va şterge de pe afişul electoral nici în noaptea de dinaintea zilei votului.
Iată, domnule Cristian Diaconescu, ce-ar trebui să transmiteţi electoratului ca să deveniţi credibil până la eligibil: păcăliţii mei şi-ai tuturor, aflaţi întâi că nu-mi plac micii. Nu pot să-i înghit! M-am lăsat purtat pe la toate paravangheliile electorale din politeţe. Nu-s obişnuit să refuz. Aş fi oprit grătarele să cobor la prima, dacă ar fi fost pe sufletul meu.
Alegeri fără de Băsescu, de Sever Voinescu, Cotidianul
Peisajul politic românesc seamănă cu un tablou pictat de o maimuţă: culori amestecate aiurea, contururi iraţionale, nonsens total. Şi ni se spune că aşa e normal! Unii cred că haosul politic actual, exacerbat de adrenalina electorală, este însăşi normalitatea. Să ai, într-un judeţ, o alianţă PNL – PD-L, în altul una PD-L-PSD şi în altă parte una cât se poate de cuprinzătoare PNL-PD-L-PSD-PC-PRM-PNG, în vreme ce, la centru, prăpastia dintre PD-L şi PSD poate fi comparată doar cu cea dintre PD-L şi PNL, pare firesc acelora care - vorbă la modă printre dâmboviţeni - cred că în politică nu trebuie să spui „niciodată“ niciodată.
Mai toate partidele au dat liber filialelor să lege orice amantlâcuri doresc în plan local recunoscând, astfel, două lucruri. Că, politiceşte, autonomia „teritoriului“ faţă de „centru“ nu este o normă, ci o imbatabilă situaţie de fapt.
Lecţia Clujului, de Grigore Cartianu, Adevarul
Ţara nu se termină în Ghencea, în Colentina sau în Bucureştii Noi
Milioane de simpatizanţi stelişti au rămas împietriţi: cum să pierzi totul la ultimul cartuş? Ţi-ai încordat muşchii – inclusiv pe cei conectaţi la fluierul arbitrului – să câştigi derby-ul cu CFR Cluj. Ai transformat fotbalul în rugby ca să treci de Unirea Urziceni. Ai aşteptat bricheta divină pentru a scoate trei puncte în Giuleşti. Ai provocat pensionarea prematură a lui Dorinel Munteanu, după desantul de la Vaslui. Ai convins Mioveniul să joace cu rezervele. Ai pătimit ca hoţii de cai ca să baţi Pandurii, UTA sau Oţelul. Ai scos-o „la vopsea" şi la Craiova. Şi, după toate aceste fapte de vitejie, ce-ţi mai trebuia? Un punct, atât! Un amărât de punct pe terenul lui Dinamo.
Şi nici nu părea prea greu: jumătate de divizie a plecat din „Groapă" cu tolba plină. Cum să clacheze Steaua acolo unde au reuşit Vasluiul, Bistriţa, Rapid, Pandurii, CFR Cluj, Farul, Timişoara, Urziceniul sau Craiova? Cum să dea greş Steaua...?
Ei bine, iată că a dat. Pesemne că s-o fi mâniat şi bunul Dumnezeu după ce preacuviosul Gigi Becali i-a pus în cârcă şi penalty-urile primite cadou, şi ofsaidurile drăceşti. Acum, don Gigi de Pipera are timp să mediteze: unde a greşit? Şi cu ce a păcătuit?
Notre respect, Dinamo! Notre respect, Steaua!, de Alin Paicu, Evenimentul Zilei
"Duminică seară, am regăsit o fărâmă din respectul cuvenit unor fotbalişti suspectaţi, îndeobşte, de orice, mai puţin de caracter."
8 mai 2007. Dinamo, lider detaşat în Liga I la fotbal, sugruma năzuinţele la locul doi ale provinciei. „Câinii roşii“ învingeau CFR Cluj cu 1-0 şi lăsau loc liber Stelei către Liga Campionilor. Şocant, rezultatul părea contra întregii suflări dinamoviste, contra istoriei şi contra naturii. Şi, nu în ultimul rând, contra unui geamantan garnisit cu verdele păşunilor din Pipera. Banii pe care chiar Gigi Becali a recunoscut că i-ar fi direcţionat către Ştefan cel Mare au acţionat repede. Omul care o concurează pe Andreea Esca în privinţa apariţiilor televizate a mai izbutit o lovitură. Împărţirea tainului a stricat atmosfera în vestiar, iar aventura cu Lazio a eşuat. Mircea Rednic părăsea banca, iar „câinii“ priveau din fotoliu aventura Stelei în Liga Campionilor.
