LOCALE
Nastase: a doua sansa? de Octavian Andronic
Adrian Nastase a reusit ceea ce cu putin inaintea reuniunii la varf a PSD parea destul de putin probabil: sa revina in aparatul de conducere a partidului, pe cale democratica. Democratia de partid este, in general, o chestiune mai speciala. Ea tine de capacitatea liderilor in exercitiu de a controla lucrurile. Ca sef de partid, Adrian Nastase insusi a lasat o marja destul de mica manifestarii acestui principiu, corijandu-l cu atentie atunci cand a considerat ca este cazul. De data aceasta el a fost beneficiarul tocmai al acestui control insuficient, pentru ca Mircea Geoana este departe de situatia de a putea transa lucrurile asa cum ar dori. Daca ar fi fost dupa dorinta sa, nici Ion Iliescu si nici Adrian Nastase n-ar mai face parte astazi din aceste structuri.
"Mai idiotule!" de Eduard Huidan
Presedintele amator de lucruri stralucitoare, Nicolas Sarkozy, a mai comis una, simbata, la Salonul Agriculturii de la Paris, unde i-a replicat unui vizitator - mai mult sau mai putin taranoi - care a refuzat sa dea mina cu el pentru ca l-ar minji, cu un "Dispari, idiotule!". Noi fiind din tara lui "Mai animalule!" este normal sa tratam cu atentie "prestatia" conducatorului surorii noastre mai mari, Franta. Nu o fac decit din perspectiva "colegilor" lui Sarkozy, fie ei ministri sau politicieni. Cu surprindere constat o mare intelegere fata de o iesire care, la noi ar fi inflamat politichia, societatea civila, presa etc., etc. Doamna ministru al invatamintului superior, Valérie Pécresse, a catalogat povestea ca pe un simplu gest de enervare, apreciind ca "oamenii politici sint oameni ca si ceilalti, ei au o sensibilitate...". Colegul de la agricultura, Michel Barnier a apreciat prestatia lui Sarkozy, care a raspuns calm, fara sa se enerveze deloc.
Consecveanul de Marius Staionovici
Pina la urma, guvernul acesta are un punct pentru care trebuie apreciat: consecventa in risipirea banului public pentru influentarea votului electoratului. Aceasta afirmatie poate fi extrem de usor sustinuta prin pasul inapoi al guvernantilor facut in privinta prelungirii acordarii alocatiei tinerilor ce au implinit 18 ani pina la terminarea liceului, desi initial intentionau cu totul altceva. La fel cu decizia nefericitului Paul Pacuraru, care, pus pe economii bugetare ce ar fi putut rezulta din impozitarea tuturor ajutoarelor pe care le primeste un salariat, altele decit salariul, s-a trezit, ulterior, pus la punct de premier, care a acuzat functionarimea din minister de „prostie“.
NATIONALE
Pacuraru are buciumul blocat de Lelia Munteanu
Ministrul Muncii, al Famigliei si Egalitatii de Sanse pentru Guvernanti (fost si al Sobrietatii Sociale) are un hobby: emite ordine. Da pomeni electorale – la pensionari, la someri, la crescatorii de animale mici, la biciclisti – dupa care ne face cu ochiul si le ia inapoi. Cum se pot lua inapoi (dar sa ramana in discursurile de campanie)? Cu taxe si impozite noi. Imaginatia lui Paul Pacuraru e inca si mai bogata decat a poetului de la Finante si ajungi, ca sa-i intelegi, sa trebuiasca sa consulti un tratat de prozodie. Iata mecanismul: umflam pensiile, ca astia, au n-au treaba, se prezinta la vot; e de ajuns sa vina cinci, sa-si depuna in urne prinosul recunostintei, ca altii, vazand coada, li se alatura din instinct. Apoi, se aplica impozite: pe sacul lui Mos Craciun cand il desarta in institutii (pe al batran poti sa-l faci de se-ntoarce in Laponia lui doar in cizme si-ntru-un ren, daca-i iei toate taxele de tranzit), pe garda medicilor din spitale.
Decontul durerii de Grigore Cartianu
„Dupa ce a rupt coloana vertebrala a neamului romanesc, comunismul continua sa ne trimita nota de plata“. Justitia romana a creat, recent, un precedent istoric. Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis, printr-o sentinta definitiva si irevocabila, ca statul roman trebuie sa-l despagubeasca pe un fost detinut politic cu 500.000 de euro. Banii reprezinta daune morale si materiale pentru suferintele indurate de Lucian Orasel, timp de opt ani (1956-1964), in puscariile comuniste. Cazul „Orasel“ poate da startul unei avalanse de mii sau chiar zeci de mii de procese similare. Victimele terorii comunistostaliniste au tot dreptul, moral si legal, sa primeasca despagubiri. Suferintele prin care au trecut „dusmanii poporului“, mai ales in intunecatii ani 1947-1964, nu pot fi cantarite in bani. Pretul lor, daca exista un pret, e mai mare decat tot aurul din lume. Torturile salbatice, destinele distruse, familiile lasate pe drumuri, cadavrele stivuite in gropile comune, Biserica decimata, intelectualitatea si ofiterimea zdrobite, lumea intoarsa cu fundu-n sus - toate acestea sunt rani pentru care nu exista leac financiar. Si totusi...
Tariceanu, intre ciocan si nicovala de George Radulescu
Premierul nu poate spera decat la o iesire nefortata din scena guvernarii. Liberalilor incepe sa le creasca tensiunea arteriala. Cel mai afectat pare a fi primul-ministru, care resimte din plin intetirea precampaniei electorale. Ieri, cam in acelasi timp cu anuntarea de catre PD-L a unei noi motiuni de cenzura la adresa guvernului, pe Calin Popescu-Tariceanu l-au lasat nervii, in sedinta conducerii PNL. „Victimele" premierului au fost ministrii Paul Pacuraru, Cristian Adomnitei si secretarul de stat de la „Interne", Paul Victor Dobre. Titularul portofoliului Muncii s-a gandit „sa interpreteze" legislatia astfel incat buzunarele romanilor sa se goleasca si mai mult. Mare greseala, mai ales intr-un an electoral! Ministrul Adomnitei a fost saltat si el din banca, „la lectie". „Mi se trage de la religie!", s-o fi gandit „elevul" Adomnitei, care deunazi l-a suparat pe Doamne-Doamne sustinand ca „religia e mai mult ca o poveste" care trebuie spusa scolarilor pana pe la 14 ani. Este clar ca superficialitatea tanarului demnitar l-a scos din sarite pe premier, in conditiile in care, la Palatul Cotroceni, urmeaza sa se desfasoare consultari pe tema strategiei pentru educatie. Tariceanu risca sa primeasca un alt bobarnac zdravan din partea presedintelui Basescu, ca urmare a lipsei de viziune a ministrului Adomnitei.
