Locale
Diktatul de la Pristina de Octavian Andronic Buna ziua Brasov
"Din ceea ce s-a intamplat duminica la Pristina, ceva imi suna cunoscut, „deja vu”. Parca asa ceva s-a mai intamplat in istoria recenta din care, ca si din istorie in general, nimeni nu invata nimic.
Ultima data cand s-a intamplat a fost pe undeva pe la Viena. Si atunci, marile puteri au trasat cu creionul chimic noi granite, mai „eficiente” si mai „corecte” pentru cei care traiau intre ele.
Festivitatile de la Pristina sunt punctul culminant - dar nu epilogul - cronicii care se scrie de la inceputul anilor '90. De cand Iugoslavia a devenit o tinta pentru fortele revizioniste din Europa. Procesul dezmembrarii acestui stat s-a produs la presiunea cancelariilor marilor puteri si nu regimul comunist, devenit intolerabil, a fost cauza, ci demersurile de reimpartire a sferelor de influenta si a pietelor".
Surprinsi de Kosovo de Eduard Huidan Gazeta de Transilvania
Un erou al celui de-al doilea razboi mondial, unul dintre tot mai putinii veterani ramasi in viata - si uitati, cum este obiceiul pe la noi - m-a sunat imediat dupa anuntarea independentei unei tari care arboreaza drapelul... albanez. Din discutia avuta cu acesta, densa, marcata de o experienta de viata absolut exceptionala, transcriu o singura fraza: "Sintem, noi, romanii, dezbinati, incapabili de o reactie care sa ne apere pamintul tarii, ca inainte de cedarea Ardealului...". Desigur, multi vor sari in sus - asa cum fac tircovnicii de pe la ONG-uri, liderii de opinie platiti de se stie cine, politicienii sfertodocti, atenti doar la "cascavalul" pe care il au de impartit etc., etc. - si vor spune ca situatia este total diferita. Acest tip de abordare imi aduce aminte si de un panseu celebru al liderului regional Emil Constantinescu, care, intr-o anumita ocazie, afirma ca Romania nu mai are dusmani! Acum, ca omul fara dusman nu face un ban, este doar o paranteza, insa, afundarea intr-un somn fara griji, "somnul cel de moarte", la urma urmei, poate duce la o catastrofa. Intr-adevar, Romania este divizata de luptele politice care nu se mai sfirsesc, interesul national aflindu-se la periferia preocuparii celor care nu vor altceva decit puterea pentru ei insisi si pentru apropiatii lor. Ceea ce se intimpla, dupa un eveniment asteptat de multa vreme, ilustreaza afirmatia de mai sus.
Kosovo. Un precedent? de Alexandru Ganea Transilavania Expres
De duminica, Europa are un stat mai mult: Kosovo. Nasterea acestei republici s-a facut cu forcepsul si a impartit in doua o buna parte a comunitatii internationale. In plus, a picat manusa pe alte aspiratii separatiste: la doar 10 minute de la declararea independentei fostei provincii sarbesti, au inceput sa curga cereri asemanatoare. Tara Bascilor, Osetia de Sud, Abhazia, Nagorno-Karabah au pretins si ele sa li se recunoasca dreptul la independenta. Si n-ar fi deloc exclus ca asemenea cereri sa mai urmeze. Ma gandesc, de ce nu, la regiuni din Belgia, Bosnia, Italia, Elvetia, la Catalunia, la Corsica, la Scotia, la Irlanda de Nord, la Transnistria si-asa mai departe.
Pozitia Romaniei in aceasta chestiune este, asa cum ne-a obisnuit istoria, una paradoxala, ca sa nu spun "cu fundul in doua luntri". Pe de o parte, prin vocea presedintelui tarii, a altor demnitari si lideri politici, s-a spus raspicat si s-a repetat la fel de raspicat ca Romania nu va recunoaste "proclamarea unilaterala" a independentei regiunii - acum republicii - Kosovo (cum adica "unilaterala"? nu inteleg; exista, oare, si proclamari bilaterale, trilaterale, multilaterale ale independentei? Tara noastra cum si-o fi declarat, de pilda, independenta in 1877? Nu "unilateral?). Pe de alta parte, autoritatile de la Bucuresti si-au dat acordul, reconfirmat recent la Bruxelles, de a se trimite in Kosovo o forta a UE de 6.000 de militari, acord incheiat cu fortele kosovare. Iar printre militarii acestia se numara si trupe romanesti. Adica trimitem militari sa apere independenta unei tari pe care n-o recunoastem?
Nationale
Precedentul SUA de Cristian Tudor Popescu Gandul
Declararea unilaterala a independentei Kosovo este un act ilegal – pozitia exprimata de Romania este corecta. Nici Romania insa, si nici celelalte state europene care impartasesc aceasta pozitie nu vorbesc despre atitudinea unei parti a Westului in frunte cu SUA – e de inteles, pentru ca e o atitudine imorala. Sau mai degraba amorala. Ceea ce reprezinta, dupa parerea mea, un pericol mai important decat agitatiile separatiste care au cuprins acum Tara Bascilor, Osetia sau Abhazia.
Inca o data, SUA transmit Europei si noilor democratii din Est ca principiile convietuirii internationale sunt valabile in orice situatie, cu exceptia situatiilor in care nu mai sunt, pentru ca asa vrea America. Inainte de a fi un mare producator de tehnologii pentru intreaga lume, SUA erau considerate odinioara furnizoare de dreptate, de ordine, de moralitate in regim de libertate si respect fata de orice fiinta umana si orice natiune. Dupa 1989, Washingtonul, considerandu-se centrul unic de superputere mondiala, si-a autodistrus de la an la an aceasta imagine creand precedente pentru ce se intampla acum cu Kosovo.
Agitatie fara rost de Ion M. Ionita Adevarul
Intalnirea de la Cotroceni si declaratia parlamentului sunt suficiente. Pentru un observator care nu cunoaste realitatile romanesti, ziua de luni a inceput incendiar. Liderii partidelor au sarit din papuci direct in costumele de barbati de stat si s-au repezit cu totii pe televiziuni. Dintr-odata, ecranele au fost invadate. In alte timpuri s-ar fi spus ca dau turcii si oamenii ar fi fost indemnati sa otraveasca fantanile si sa plece in bajenie. Pentru cei care cunosc realitatile lumii de azi, impresia a fost ca declararea independentei provinciei Kosovo a luat prin surprindere clasa politica de la Bucuresti, la fel cum autoritatile sunt, de fiecare data, nepregatite in fata ninsorilor iernii.
Declaratiile pe un ton grav, acuzatiile, apelul la sentimentul national aratau de parca ceva grav s-ar fi intamplat in Romania, nu in Serbia. De ce atata pripeala, de ce atata agitatie cu iz de panica? De ce a dat toata lumea buzna de parca nimeni n-ar fi stiut nimic- nimic despre declaratia de independenta anuntata din timp de toate agentiile de presa?
Tariceanu II, restructurat de la Pristina de Adrian Ursu Cotidianul
Ce nu s-a reusit la Bucuresti s-a intimplat la Pristina. Parlamentul kosovar a bagat motiune de cenzura la adresa guvernului Tariceanu. Greseala tactica a deputatilor albanezi a fost ca s-au gasit si ei sa proclame independenta taman intr-o zi de duminica. Adica la ora cind premierul roman se zgiia la masinile tunate de pe pista de rally sprint, iar restul Guvernului se relaxa, firesc, inainte de a mai inventa inca o taxa. Doar la MAE, in Aleea Alexandru, o lumina ardea-n fereastra pina tirziu in noapte. Ministrul Cioroianu si-a luxat degetul anchilozat in pozitia de „good point“ si l-a rasucit spre podea, ca sa parafeze singura declaratie oficiala de dupa proclamatia de la Pristina. A negat statalitatea provinciei si s-a dus si el la culcare. N-a mai apucat sa prinda comunicatul UDMR, pe care se lafaia semnatura presedintelui Marko Bela si in care se cerea limpede ca Romania sa recunoasca actul unilateral al Kosovo. Din acea clipa, pina si minoritatea subtire care asigura sustinerea Executivului s-a scindat. Avem doua partide cu pozitii cardinal opuse, in aceeasi formula guvernamentala si tocmai pe o tema care angajeaza atit raspunderea statului roman in relatiile externe, cit si echilibrul politic si social intern.
