Chestiunea zilei - Dezlegare la PSD de Eduard Huidan
”Prin vocea autorizata a universitarei doctorande Elena Udrea - contestata de colegii "academicieni", insa numai in zona competentelor din invatamintul superior - Partidul Democrat si Liberal (PD-L) anunta ca s-a dat dezlegarea la colaborarea cu "dusmanul", adica Partidul Social Democrat, cu care, pina acum, orice relatie fusese declarata "imposibila". Desigur, cea care, in strategia basesciana, este programata sa devina premier, intr-un viitor guvern alcatuit de partidul prezidential, nu a vorbit cu de la sine putere, ci a transmis, ca de obicei, de aceasta data oral si nu prin vreo scrisorica sau bilet portocaliu, un mesaj important pentru partid si pentru tara. De acum, lucrurile sint rezolvate in proportie de 50%, adica PD-L trebuie sa vrea. Intrebarea care se ridica este daca PSD va pune botul.”
Parbrizul politic de Octavian Andronic
“Hotarat lucru, Traian Basescu este capabil de formulari memorabile in argumentarile sale. Figura de stil cu zoaiele politice de pe „geamul” dintre Romania si lume va ramane una de referinta. Cine va fi vazut emisiunea de la TVR de saptamana trecuta, fara a fi la curent cu istoricul proceselor din politica romaneasca, ar fi fost, probabil, impresionat de prestatia sefului statului. Tot ce a spus acesta a fost de bun simt, a avut argumente logice si n-avea de ce sa fie suspectat de vreun demers partizan. Iata un om care doreste cu adevarat ca ceva sa se schimbe in politica romaneasca, un om care e dispus sa faca tot ceea ce tine de el pentru ca sa se innoiasca clasa celor care hotarasc destinele tarii si al carui rol si rost este doar acesta! Pentru cei care-l cunosc pe Traian Basescu, care-i stiu evolutia si preferintele, care i-au descifrat limbajul populist, interviul cu pricina n-a constituit decat o noua faza din batalia de uzura pe care acesta o poarta cu rivalii politici, in special cu aceia de care s-a insotit pentru a ajunge la putere si de care s-a despartit atunci cand interesele n-au mai coincis.”
ITELE SE-NCURCA SI MAI RAU (I) de Alexandru Ganea
Ieri dimineata, liberalii aveau o problema: cum sa procedeze cu portofoliul Justitiei? Sa persiste cu Norica Nicolai si sa treaca aceasta nominalizare prin Parlament? Sa nominalizeze alta persoana, conformandu-se deciziei scornite de neuronii Curtii Constitutionale, decizie care - fapt nemaiintalnit nici macar in democratia mioritica - si-a permis sa calce in picioare Constitutia, inventand o prevedere care nu exista in legea fundamentala? Sa procedeze la o remaniere/restructurare a Cabinetului Tariceanu (vizati fiind si ministri gen Adomnitei, Nicolaescu, Pacuraru, Vosganian), asumandu-si - asa cum au cerut unii fruntasi liberali, precum Crin Antonescu - riscul ca Parlamentul sa tranteasca Guvernul? Conducerea PNL a crezut ca rezolva problema printr-un artificiu cam patetic, daca ma-ntrebati pe mine, hotarand sa-l mute pe Teodor Melescanu ca pe un jeton, de la Aparare la Justitie. Pe baza caror argumente? N-am aflat, asa ca putem doar presupune: pe baza unui calcul politicianist sau in disperare de cauza, ca alte argumente eu, unul, n-am gasit, oricat m-am straduit.
Supravietuitorul de Rodica Ciobanu
“Un singur om din guvernul care, pe 29 decembrie 2004, a depus juramantul de credinta in fata presedintelui Traian Basescu se mai regaseste in Cabinetul de astazi. Ceilalti 24 s-au dus, unii au fost remaniati, altii au plecat de bunavoie, cativa au fost obligati sa demisioneze. Este cea mai radicala modificare guvernamentala cu putinta, petrecuta pe parcursul unui mandat. Cel care a ramas si priveste senin, cu un aer de siguranta, din centrul ultimului tablou de familie este un maestru in sportul supravietuirii politice si se numeste Calin Popescu Tariceanu. Ca sa reziste atacurilor sustinute venite din partea celei mai populare personalitati politice, rupturilor cu partenerii de coalitie, motiunilor de cenzura (doua impotriva cabinetului minoritar), presiunii anticipatelor, erorilor de guvernare, asaltului DNA asupra ministrilor, premierul si-a exersat o serie de abilitati, pe care Traian Basescu nu i le-a banuit, atunci cand l-a numit in functie. In primul rand, o mare capacitate de a reactiona detasat in legatura cu evenimentele.”
Indispensabilii tuturor guvernarilor de Mircea Marian
MIRCEA MARIAN: "Prin propunerea lui Melescanu la Justitie si a lui Stroe la Aparare, liderii liberali arata, in primul rand, ca nu mai au cadre pe care sa le promoveze si, in al doilea rand, ca sunt usor obsedati de dorinta de a-l enerva pe Basescu." ”Melescanu, vechi diplomat crescut la scoala regimului Ceausescu, putea fi acceptat la Externe - pe vremea cand Vacaroiu era premier -, era tolerabil la Aparare - intr-un guvern din care faceau parte Tudor Chiuariu si Decebal Traian Remes -, dar nu are nicio legatura cu Ministerul Justitiei. Numirea lui Radu Stroe la Ministerul Apararii este fara indoiala o gluma a colegilor sai din PNL, pentru ca nu vad niciun motiv pentru ca Basescu sa-l si accepte. Stroe a fost secretar general al guvernului in perioada guvernarii CDR si, sub administrarea sa, Regia Protocolului de Stat platea imensa suma de 2.200 de dolari pe luna pentru intretinerea gazonului Palatului Victoria. Dupa 2004, PNL l-a promovat la conducerea Comisiei parlamentare de control a SRI, functie de care s-a folosit doar pentru a lansa atacuri impotriva lui Basescu, nu pentru a incerca, macar o clipa, sa controleze cu adevarat acest serviciu secret. Printre investigatiile pe care Stroe le-a lansat si, ulterior, le-a abandonat fara niciun rezultat vizibil, a fost cea privind infiltrarea in presa a ofiterilor acoperiti.”
Are sau n-are zoaie? de Doru Buscu
“Barbatia nu-i o virtute care creste natural in clasa politica. De aici vine, poate, obsesia fiecarui membru de a si-o simula. Care cu gura, care cu fapta, politicienii se intrec toti in mitocanie, agresivitate si aluzii mirlanesti, doar-doar si-or face rost, la capitolul imagine, de erectia simbolica necesara unui lider. Zoaia politica de pe geamul Romaniei are toate datele sa faca o frumoasa cariera. Si asta fiindca cel mai marinar dintre sefii tarii, elevul care fuma in recreatii si ii dispretuia pe tocilari, e cu doua generatii de poezie peste toti inaintasii lui. Metafora zoaielor e creativa si se rostogoleste fara gres in directia legendei personale a presedintelui, chiar daca, la un moment dat, se va odihni linga colegele ei de limba sloboda: pasarica, tiganca imputita si gaozarul. Dar nu talentul literar al omului e aici in cauza, ci recidiva lui ipocrita.”
O criza care te lasa rece de George Radulescu
“Capitala Romaniei reale se muta, incet-incet, la Jucu . El poate spune orice despre Romania anului 2008, stat membru al Uniunii Europene, mai putin ca aici se moare de foame. Acest lucru pare a fi printre cele cateva certitudini – daca nu cumva este chiar singura! – dobandite in aproape doua decenii de tranzitie. Cam asa aratam in ochii occidentalilor care urmaresc ce se petrece la noi. Este mai simplu sa cunosti Romania „catafatic" (afirmativ, enumerand calitatile, foarte putine de altfel) decat „apofatic" (in ceea ce nu este). Majoritatea romanilor are un nivel de trai scazut, nu isi pune sperante in Justitie si nu crede in eficienta unor institutii fundamentale precum parlamentul. La o prima vedere, in aceasta lumina, oricui i s-ar parea ca este vorba despre o tara din spatiul ex-sovietic. Romania din fundalul afiselor si discursurilor electorale, cea in care politicienii nostri incearca sa ne convinga, in pofida evidentelor, ca traim, este o butaforie. Un decor de mana a treia, de la un teatru provincial. Si poate nici macar atat!”
