Social-democratie cu... papion de Eduard Huidan
”In perspectiva alegerilor generale - dar si in legatura nu intimplatoare cu turul doi al localelor - si alcatuirii unui nou guvern, cindva, spre iarna, aliantele incep sa se contureze, desi, avind in vedere "arta compromisului" in politica, acestea au toate sansele sa se si desfaca daca interesele o vor cere. In acest context, apropierea PSD de PNL, intr-o combinatie despre care se vorbea si prin 2004, ca, de altfel, si cu citeva luni in urma, nu reprezinta o surpriza, o formula de guvernare, evident, cu participarea UDMR, pentru a se da nota de uniune, mai mult sau mai putin nationala, nefiind o surpriza. Surprinzatoare sint unele "deviatii" de la doctrina, prin acceptarea unor masuri cu care, pina mai ieri, partidele in cauza nu erau de acord. Ma opresc doar la anuntul PSD care, prin vocea lui Hrebenciuc, anunta ca va sustine aplicarea in continuare a cotei unice de impozitare a profitului. Imi amintesc cum, pe la inceputul anului 2001, in cadrul unei intilniri a liderilor organizatiilor de presa cu conducerea PSD, proaspat instalat la guvernare, am ridicat, in discutiile purtate, pe linga unele probleme specifice, cum ar fi eliminarea sau reducerea TVA la ziare, pe model comunitar, si introducerea cotei unice care, dupa cum constatasem in cadrul unei vizite la Moscova, putea da rezultate pozitive, materializate in cresterea sensibila a colectarii pentru buget.”
LUNI DE VACANTA de Alexandru Ganea
„Aflu ca Parlamentul isi justifica o data in plus - desi, zau, nu mai era nevoie - renumele de casa de odihna si loc preferat de decolare al chiulangiilor. Era sa le zic oameni politici, dar as fi comis o greseala grava. Un om politic este inainte de toate unul care are cei sapte ani de-acasa si stie ce-i aia rusine. Om politic este acela care nu e obsedat de propria imbogatire, de parvenitism, si care, ajuns intr-o functie, nu o speculeaza la limita doar in propriul interes sau in interesele gastii politico-economice al carei exponent este. Nu considera banul public drept o pleasca picata din cer, cu scopul de a-l ferici pe el si clientela aferenta. Omul politic nu schimba partidele ca pe sosete, fiindca are habar ce-i aia doctrina si isi bazeaza afilierea politica pe valori si principii, nu pe ciolan. El intelege ca isi datoreaza, preponderent, functia propriilor realizari, propriei personalitati, propriului comportament public, nu manariilor, cumpararii unui loc eligibil, gudurarii pe langa sefii de la partid, demagogiei, fitilismului si-asa mai departe. Un om politic se considera intai de toate in slujba natiunii, nu considera natiunea in slujba sa; in serviciul cetatenilor, nu stapanul lor. Un om politic stie ce-i acela respect: fata de institutiile statului, fata de colegi, de adversari, de "simplii cetateni" ... si chiar fata de limba romana! Un om politic citeste si altceva decat definitiile integramelor, iar cand scrie nu uzeaza de sintagme precum "proiectul care l-am facut" ori "adversarii politici sau coalizat incontra mea". „
Casa de piatra pe cota unica de Sorin Ionita
SORIN IONITA: "Carevasazica, este oficial: PSD si PNL vor forma impreuna viitorul guvern, iar ceea ce ii uneste, dupa indelungi cautari, este celebra cota unica de impozitare".
”Ii leaga pe ei mai multe, nu-i vorba: incepand cu manevrele parlamentare pentru a bloca anchetele judiciare in cazurile de mare coruptie, pana la incercarile manu forte de a incaleca societatea civila; incepand de la casa RAAPPS in care dl. Geoana este tolerat ilegal de patru ani, vreme in care tot promite s-o elibereze (atunci cand va gasi altceva convenabil, lucru care se vede ca nu s-a intamplat inca, dar mai cauta), pana la electoratul din ce in ce mai sarac si rural al PNL (cu cateva exceptii, partidul a cam abandonat primariile de mari municipii). Dar astea sunt lucruri care se discuta in spatele usilor inchise. Pentru uz public, era nevoie de un inelus oficial de logodna, iar cavalerul de onoare Hrebenciuc l-a gasit: politica fiscala de tip liberal. Ce onoare neasteptata deci pe aceia care, precum subsemnatul, au sustinut inca de prin 2003 introducerea cotei unice, la vremea cand asta parea o utopie, iar aripa dura a social-democratilor trecea cu tractorul peste bietul ministru de finante Tanasescu, care indraznise si el sa deschida vorba. Vor urma niste viraje spectaculoase prin presa, unde armata de comentatori cripto-PSD va incepe de maine sa laude ce a injurat pana ieri, cu aplomb si forta de convingere la fel de mari.”
Politica strutului de Gheorghe Cercelescu
„Economia romaneasca se simte foarte bine daca ne uitam la ritmurile sale de crestere. Ce pacat insa ca are putina febra si tuseste intruna, daca privim nivelul inflatiei si al deficitului de cont curent. Guvernul, prin vocea Statisticii, ne asigura, totusi, ca nu exista riscuri de supraincalzire a economiei. Desi astfel de declaratii nu prea au sanse sa convinga Comisia Europeana sau analistii nostri, ele nu constituie o surpriza. Toate partidele care s-au succedat la putere dupa 1989 s-au ghidat in economie dupa reguli diferite de cele intalnite in restul lumii. Dupa una dintre randuielile proprii, cresterea economica, oricat de mare ar fi, este buna. Nu conteaza ca turarea prea puternica a motoarelor duce la inflatie sau la deficite externe. Dupa alta regula, daca cresterea se bazeaza pe consum, cu atat mai bine pentru economie si societate. Nu are nici o importanta ca productia interna acopera tot mai putin consumul si, pentru a nu exacerba inflatia, apelam la importuri, care devanseaza tot mai mult exporturile si ne indatoreaza peste masura fata de strainatate. Din toata povestea asta, romanul de rand nu intelege mai nimic si, pe buna dreptate, se simte frustrat. De aproape 20 de ani traieste intr-o societate care, cel putin teoretic, este una de consum. Dar, tocmai consumul ii creeaza probleme. Cand romanului i se ofera posibilitatea sa se infrupte mai mult din bucate, se gaseste cineva sa-l sicaneze sau chiar sa ii ia farfuria din fata. Iar motivele nu sunt lipsite de interes nici pentru cei ce se cred lipsiti de sansa. Creditul de consum, pe care institutiile financiare internationale ne sfatuiesc sa-l tinem in frau, este un mijloc de dezvoltare.”
Cand rechino-primarii ucid de Emilian Isaila
„In Romania nu mai munceste nimeni. Doar se vand si se cumpara terenuri. In ultima saptamana de campanie electorala au aparut cutitele. La cum s-a desfasurat pana acum, e de mirare ca nu au aparut mai demult. Din pacate, in nebunia politica a murit un om. A fost injunghiat. Din 1990 pana acum, niciun politician nu a avut un discurs, o viziune sau hotararea care sa merite viata cuiva. Politica ar trebui sa ne faca viata mai buna, nu sa ne ucida. Dar oamenii continua sa moara ca efect al pasiunilor politice. In aceasta campanie s-a mai intamplat ceva. Brusc, foarte multi alegatori care locuiesc in mediul urban, care declara ca „sunt dezgustati de politica", care nu voteaza si care, in general, sunt pesimisti, au descoperit realitatea de la marginea marilor orase. Acolo, pe baza cresterii pretului la terenuri, s-a dezvoltat o specie noua de politician: rechino-primarul. Acesta nu are o culoare politica definita. Culoarea e data de mafia imobiliara din localitate. Lupta pentru sefia unei comune nu are nicio legatura cu vreun partid, cu vreun program, cu vreo doctrina. E pur si simplu o cafteala intre doua sau mai multe gasti pentru a pune mana pe bugetul localitatii si pe terenurile ce pot fi traficate.”
Blaga, agentul lui Oprescu de Adrian Ursu
„Jumatate din campania dinaintea turului doi a trecut lejer pentru Sorin Oprescu. N-a mai fost nevoit sa explice unde se duc autostrazile cand zboara, nici sa se caute de solutii pentru criza locurilor de parcare sau pentru largirea tevilor de canalizare. O saptamana intreaga s-a scurs pe sleaul vorbelor goale, acolo unde doctorul are cu adevarat experienta. Culmea e ca l-a condus acolo tocmai contracandidatul sau, Vasile Blaga. Atacul din seara alegerilor, continuat luni, dupa vot si construit pe schema Oprescu - Iliescu – mineriade, a fost exact ce-i trebuia fostului pesedist ca sa-si continue discursul cu accente patetice care i-a adus voturile a 200.000 de bucuresteni: iar cu ticalosia, cu sistemul politic putred, cu meseria lui umanitara... „
