Editoriale locale
RENUNTARI, de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
Potrivit unei propuneri de directiva aflate in discutia Comisiei Europene, se preconizeaza ca pana la 1 ianuarie 2012 in tarile Uniunii Europene sa nu mai circule nici un autovehicul non-euro, adica dintre acelea care polueaza cel mai mult. In Romania, ar fi vizate circa trei milioane de masini sau, dupa cum a dezvaluit ministrul Mediului, Attila Korodi, "daca va fi adoptata aceasta directiva, Romania va avea mari probleme. 60% din parcul auto al Romaniei este non-euro. In plus, vor trebui asigurate de la buget toate costurile de casare si dezmembrare a autoturismelor non-euro". In schimb, asa cum au spus reprezentanti ai Ministerului de Finante, statul nu intentioneaza neam sa plateasca ceva oamenilor care vor trebui sa renunte la masini, daca directiva va fi adoptata:. "Nu se va acorda nici o despagubire. Omul este in cunostinta de cauza si avertizat din timp ca masina nu mai respecta normele de mediu". Ce simplu este pentru functionarii de la Finante!... "Omul e avertizat si in cunostinta de cauza" si cu asta basta! Pai, ce daca e astfel? Il ajuta cu ceva avertismentul si cunostinta de cauza? Ii da posibilitatea sa-si duca bucuros masina non-euro la dezmembrat si s-o schimbe cu una mai moderna, cu emisii poluante reduse? Nici vorba!
Reflecţii după Summit, de Octavian Andronic, Buna Ziua Brasov
Cea mai importantă concluzie care se desprinde după Summit-ul de la Bucureşti este că organizaţia a încetat să mai reprezinte apanajul exclusiv al americanilor. Pentru prima dată în istoria de aproape şase decenii a Alianţei, un membru îşi exprimă dreptul de veto în legătură cu admiterea unui nou partener.
Tot pentru prima dată în istoria Alianţei, o decizie luată la Washington, de către atotputernicul Congres american, nu este validată de către plenul organizaţiei. Iar motivul nu-l constituie doar faptul că autoritatea lui Bush, la final de mandat este aceeaşi, ci şi faptul că lucrurile au evoluat în direcţii care nu mai pot fi controlate cu fermitatea de altădată de către „acţionarul principal”. Iniţiativele Statelor Unite, în special în Irak, au slăbit considerabil rolul organizaţiei, făcând din actorul principal doar un partener. Apoi, realităţile din Europa şi din „lumea cealaltă”, care începe să nu mai fie controlată de americani, încep să depăşească capa-citatea de înţelegere a diplomaţilor de la Washington. Dacă pentru Afganistan americanii reuşesc încă să menţină o aparenţă de solidaritate colectivă, nu acelaşi lucru se va întâmpla în Irak, unde factura intervenţiei o vor plăti singuri. Sau aproape singuri.
Editoriale nationale
Există viaţă şi după Belu şi Bitang, de Adrian Macarie, Gandul
Gimnastica românească trăieşte, adică a reuşit să producă încă o dată campioane şi medalii. Sportul acesta părea în comă, în momentul în care au plecat Belu şi Bitang de la lot. Mulţi specialişti ne plângeau de milă, iar străinii îşi frecau mâinile a satisfacţie. Chiar preşedintele Băsescu s-a implicat, la nivel personal, şi i-a rugat pe cei doi antrenori să se mai gândească ca nu cumva plecarea lor să nenorocească întreaga naţiune. Aproape că nu a existat român care să nu fi sperat că Belu şi Bitang se vor răzgândi pentru că, să fim sinceri, ne obişnuisem să ne uităm la televizor la Olimpiade, la Mondiale sau Europene cu satisfacţia că suntem români. [...] Iată, însă, că Belu şi Bitang sunt făuritori de campioane, dar nu sunt singurii. Şi Forminte ştie să scoată campioane şi sunt convins că sunt mulţi antrenori români de gimnastică în stare de aşa ceva. Pentru că secretul gimnasticii româneşti şi al succesului de care s-a bucurat aceasta în ultimii ani nu stă neapărat în antrenori. Antrenorii valoroşi sunt o condiţie necesară, dar nu şi suficientă. Mai trebuie muncă multă, talent, bază de selecţie şi tradiţie. Iar adevărul e simplu: gimnastele din România îşi fac antrenorii mari. Şi nu invers
Cu cine ne-am aliat?, de Traian Ungureanu, Cotidianul
Vladimir Putin are dreptate. NATO nu produce democratii. Dar nici nu impune dictaturi, nu calcineaza culturi si nu desertifica natiuni. Alta armata s-a specializat in asa ceva.
O anume armata care a eliberat Europa de Est spre a o adinci in sclavie. Cind spune ca Rusia a retras un milion de soldati din Est, Putin pune la dispozitia credulilor impresia ca Rusia a facut Europei o favoare nerasplatita. Propaganda neagra. Rusia a facut ieri, de nevoie, ce era datoare sa faca. Astazi, la actuala cota a barilului pe piata si a KGB-ului in stat, Putin n-ar clinti un sergent. Problema Europei e neschimbata: lunga stingere a aberatiei ruse si consecintele paranoice ale declinului. [...] In urma summitului ramin o Rusie neschimbata si o presa penetrata. Doua exemple. Pina la summit, Basescu era acuzat ca o ia pe urma lui Putin. La summit, presa a trait fascinatia Putin. Nu e bine sa fii ca Putin, dar e bine sa fii Putin. Apoi, nimeni nu l-a intrebat pe Tariceanu daca l-a informat pe Bush despre mersul campaniei pentru retragerea din Irak. Continua? Cite semnaturi mai trebuie? Premierul e dator sa-si slujeasca aliatii. Oricare ar fi ei.
După summit, potopul, de Alexandru Macoveiciuc, Adevarul
Bucureştii se vor transforma în capitala luptei politice de gherilă . Summitul s-a terminat, Bush ne-a făcut cu mâna din Air Force One la plecare şi s-a dus la Soci să discute cu Putin despre scutul antirachetă. De la vlădică la opincă, oficialii români au răsuflat uşuraţi. Poliţiştii detaşaţi în Bucureşti au fost trimişi acasă, jandarmii şi-au dat jos carapacele din kevlar în care trebuiau să lupte parte în parte cu militanţii anti-NATO - ăia care păreau speriaţi şi de umbra fumului de ţigară, serviciile secrete fac bilanţul unei perioade de maximă activitate informaţională. În Palatul Parlamentului, se lucrează de zor la demantelarea amenajărilor făcute pentru summit.
Doar clădirea trebuie să revină titularilor, parlamentarii care au cam tras pe dreapta în ultimele patru zile. Cu mănuşi albe, cu sfinţenie, scaunele pe care au stat Bush sau Putin sunt manevrate de personal ultracalificat şi ultraverificat. Probabil vor ajunge în muzeul parlamentului, din interiorul clădirii. Lângă replica jilţului lui Al. I. Cuza vor sta şi câteva însemne ale reuniunii NATO de la Bucureşti.
Eşecul cui?!, de Mircea Mihaies, Evenimentul Zilei
Marea diversiune s-a bazat pe presupoziţia că rolul principal al NATO e să se extindă la infinit. Fals, completamente fals“. Recunosc: m-am molipsit de la gâdea-stan-cristoiu şi mă ţin de profeţii. Neavând raza de acţiune a celor trei, m-am manifestat în cercul restrâns al prietenilor, cărora le-am dat în plic închis versiunea mea asupra summitului. Redusă la o frază, profeţia de bază suna cam aşa: indiferent ce se va întâmpla la marea adunare NATO, că va ninge, că va fi vreme bună, că vor fi primiţi cinci noi membri sau nici unul, pentru televiziunile oligarhice de vină va fi Băsescu! Zis şi făcut. Alimentate cu muniţie cât pentru zece războaie mondiale, televiziunile şi ziarele aservite au decretat: summitul a fost un eşec![...] Am fi putut vorbi de un eşec dacă NATO ar fi lansat ea invitaţiile, iar ţările vizate le-ar fi respins. Dar când la Bucureşti s-au aflat şi reprezentanţii Georgiei, şi-ai Ucrainei, şi-ai Macedoniei, plini de speranţă că vor fi primiţi (aşa cum au nădăjduit şi românii la Madrid, în 1998), e clar cine a suferit eşecul. Şi asta nu de frica lui Putin. Preşedintele rus a a ţinut - by the way! - la Bucureşti un discurs în care, dincolo de insolenţa tradiţională, citeai mai degrabă nesiguranţa, decât siguranţa de sine. Cineva cu adevărat puternic nu se laudă că s-a înarmat până în dinţi, dar că va continua să se înarmeze şi mai şi!
