Curtea lui Iliescu de Octavian Andronic
A venit vorba despre casa lui Iliescu. Neprietenii acestuia si-au reamintit cu iuteala ca fostul presedinte a devenit proprietarul casei din Primaverii in care sta inca de pe vremea cand era ce era prin CC si din care nu s-a mutat - cum au facut noii granguri ai democratiei - intr-una mai mare si mai frumoasa.
Nici nu e singur in casa asta, o alta familie ocupand etajul. Nimeni nu pare sa-si aminteasca insa cum si in ce conditii a devenit domnul Iliescu proprietar, din „sarac, dar cinstit”, cum se proclamase dupa doua mandate. Domnul Iliescu si-a cumparat casa, asa cum o permitea pe atunci o lege de care au beneficiat sute de mii de romani - e drept, unii achizitionandu-si apartamentele confort II, iar altii vilele, dar asta e o alta chestiune, - in momentul in care, pierzand alegerile pentru un nou mandat, in 1996, „purtatorii de cuvant” ai noului regim, Constantinescu pe nume, i-au transmis ca va fi scos fara menajamente din casa pe care o ocupa. Pe atunci nu se daduse legea cu fostii presedinti, pentru ca „fostul” nu considerase necesar un astfel de privilegiu, ea avea sa vina abia la finalul mandatului lui Constantinescu.
Menajeria de Eduard HUIDAN
Daca bucurestenii traiesc sub teroarea NATO - indemnul "Romani, parasiti capitala!" va ramine unul antologic - politicienii, aflati in plina lupta electorala, se preocupa mult mai putin de faptul ca aceasta uriasa cheltuiala, "agrementata" cu o imensa "tocatura de nervi", este inutila si nu va aduce nimic mai mult decit, eventual, alte cheltuieli, prin suplimentarea numarului militarilor romani care infrunta moartea in Afganistan, isi vad de ale lor. Astfel, Ion Iliescu, tot mai activ - unii zic ca din cauza de... "chinezarii" - dupa ce, ca un liber cugetator ce este, precizeaza ca "tara s-ar fi dus dracului daca PSD nu sprijinea guvernul PNL", explica cum betia puterii "te duce prin toate etapele: la inceput esti cocos, apoi maimuta, apoi leu si la urma porc".
ALOCUTIUNE de Alexandru Ganea
"Stimata Primarie, draga Prefectura, onorata instanta, mult iubita Comisie de aplicare a legii, doamnelor si domnilor! Aveti in preacinstitele Dvs. fete un om... dar ce este omul? Omul, preaonorate doamne si preaonorati domni, este acea fiinta careia regimul comunist i-a rapit nu numai constiinta de sine, nu doar acea superba individualitate, ci si un alt atribut esential: proprietatea! Da, doamnelor si domnilor, PRO-PRI-E-TA-TEA! Si acum, permiteti-mi sa ma prezint: ma numesc Momel Japculeanu si imi revine sfanta misiune sa lupt pentru dreptate! Caci, doamnelor si domnilor, onorat auditoriu, ce este dreptatea? Dreptatea este atunci cand i se redau proprietatile unei sarmane batrane, refugiate politic in Polinezia Franceza, mai precis in insula Bora-Bora - la al cincilea palmier de la debarcader faceti dreapta si dupa vreo 100 de metri ati ajuns la un mic restaurant. Acolo biata fiinta a spalat 40 de ani vase, iar la cativa metri este coliba in care comunistii au obligat-o, practic, sa traiasca, dupa ce i-au confiscat toata averea familiei. Iata o fotografie a acestei femei nenorocite, din care puteti vedea suferinta de pe chipul sau; o suferinta cu care a trait toata viata dupa ce comunistii au alungat-o din tara. Poate veti spune ca este de culoare, adica mai pe romaneste neagra, nu caucaziana, dar va asigur ca va inselati. Este alba, insa culoarea pielii i s-a inchis dupa persecutiile indurate de la comunisti. Iar numele ei este cea mai buna dovada: Pahia Vaitape, un nume pe care a trebuit sa si-l ia pentru a scapa de Securitate, dar este, in realitate, adaptarea fidela a numelui sau romanesc - Paulina Vartoapa.Daca imi permiteti o marturisire, inca de prima data cand am intalnit-o pe aceasta femeie greu incercata de viata, m-a impresionat.Alocutiunea de mai sus este, fireste, inventata. Dar in scrierea ei m-am inspirat dintr-un caz real, prin care un onorabil membru al mafiei retrocedarilor e foarte aproape de-a pune laba pe-o halca din centrul unui mare oras.
Zambiti! Sunteti in catarea pustii de Lelia MUNTEANU, Adrian CERCELESCU
Primul re cade e baiatu cu pizza. El e suspectul ideal: are pachetul, are viteza de deplasare si fata aia disperata ca s-ar putea raci inainte de-a ajunge la obiectiv. Al doilea in ordine e profesorul de la ASE: se deplaseaza langa culoarul unic, poarta intotdeauna o servieta burdusita si se pipaie. Aoleo, ochelarii! Vai de mine, abonamentul RATB! Pana sa ajunga cu inventarul personal post-metrou la stiloul chinezesc, e jos si teapan. Inainte de a-i observa gaura din cap, lumea o sa spuna ca-i beat. A treia victima nu poate fi decat casnica. Ea se afla intotdeauna la o ora nepotrivita, in cel mai potrivit loc pentru detonarea incarcaturii ridicate din Matache. Momentul de maxima dificultate in operatiunea fortelor speciale va fi sa-i desprinda femeii mainile de pe toartele sarsanalei (stiti cat s-a facut kilu de praz?). Ce-ar mai fi de adaugat? Summit usor. Cea mai mare dandana la un astfel de eveniment e combinatia de „pericol potential“ cu traditionala ospitalitate romaneasca. Sigur, pana acum, pericolele au luat forma cotarlelor, a aurolacilor, a traficului lu Videanu si a nalizarii care refuleaza. Cu ospitalitatea insa e jale. Capii autohtoni ai dispozitivelor de securitate au angoasele slugilor de pe vremea lui Voda: ii aduc pe brate pe boierii din NATO, cat sa nu atinga asfaltul si sa simta ca plutesc, ii pun in fruntea bucatelor gata dumicate si-apoi scot capul pe fereastra, urland catre norod sa calce usor, ca cinstitele fete isi fac siesta. E ora de torpoare si lihtis.
Adriean Videanu scapa de factura de George Radulescu
Blaga se vede nevoit sa se fereasca de „umbra" lui Videanu. Capitala a ramas cu nostalgia micului Paris, dar este un oras cenusiu si lipsit de personalitate, ale carui probleme sunt ordinea si traficul. Nu, aprecierile de mai sus nu ii apartin domnului Marian Vanghelie. Si nici domnului Ludovic Orban. Cuiva satul de chitibusurile politicii romanesti i-ar veni destul de greu sa ghiceasca autorul acestor constatari de bun-simt. Prea aduc a critici de opozitie. Cand colo, surpriza! Este declaratia domnului Vasile Blaga, secretar general al PD-L si candidat aproape sigur al democrat-liberalilor la Primaria Generala. Strategia partidului este bazata pe un principiu simplu: n-ai cum sa contesti ceea ce este evident. Ar fi sinucidere curata ca domnul Blaga sa se prezinte in campanie laudand „realizarile" predecesorului sau.
