Editoriale locale
CINE VORBESTE?, Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
Am vazut-o de cateva ori, in ultima perioada, pe d-na Sulfina Barbu, fost ministru al Mediului, actuala sefa a femeilor din PD-L, perorand cu patima la televizor pe diverse teme, printre care si unele tinand de mediu, de protectia acestuia. Firesc, nu-i asa, din moment ce se presupune ca stapaneste, sa zic asa, domeniul. Numai ca eu, unul, ce sa fac? Sunt dotat cu memsvorie si mai am pe-aici, prin calculator, pastrate unele relatari despre prestatia d-nei Sulfina Barbu din anul si ceva in care a detinut portofoliul Mediului in Guvernul Romaniei.
De pilda, pe la finele lui 2005, d-na ministru anunta natia ca, gratie neprecupetitelor sale eforturi, Romania are "o strategie nationala de management al riscului la inundatii foarte bine pusa la punct", aplicabila la nevoie. Cateva luni mai tarziu, aceeasi d-na ministru recunostea cu seninatate ca "daca discutam despre o strategie pe care trebuie s-o implementam la nivel national... pot spune ca aceasta nu poate fi implementata pana in 2009". Cu alte cuvinte, e mareata, e sublima, dar nu poate fi "implementata"!
Taxa de ultimă răzgândire, Octavian Andronic, Buna Ziua Brasov
Ministrul Finanţelor (şi nu numai) s-a declarat extrem de încântat de modul în care Comisia Europeană a primit noile propuneri ale României referitoare la taxa de primă înmatriculare. Potrivit d-lui Vosganian ar fi transmis felicitări Guvernului român în legătură cu proiectul propus Comisiei Europene privind modificarea „taxei de poluare auto” cum se numeşte acum birul pus de Tăriceanu şi partenerii săi de business cu maşini noi, pe maşinile vechi, anul trecut.
Mare lucru să fii politician! N-ai nevoie de memorie, că mai mult te încurcă. Trebuie să iei orice lucru de nou - adică de primă înmatriculare mentală - şi să nu bagi în seamă ce-a fost până atunci. Eu n-am această calitate şi de aceea nu pot să uit modul absolut năucitor -în care dl. ministru Vosganian încerca să demonstreze la o tablă cât de bună e taxa cu pricina şi cum se calculează ea. Secvenţele respective pot face parte cu succes dintr-o antologie a umorului involuntar şi Cârcotaşii au bătut moneda pe ele cât au putut. Ba-mi aduc aminte şi ce entuziastă era d-na Sulfina Barbu, cât timp era ministru al Mediului în Guvern şi cât de nocivă i s-a părut aceeaşi chestie după ce a dat-o Tăriceanu afară. Cum n-am calitatea dlui Vosganian nu pot să uit nici ce scandal a stârnit această taxă la Bruxelles, şi cum acelaşi comisar care acum ne transmite felicitări, ne-a acuzat de sfidare a regulior concurenţialităţii şi ne-a plesnit o procedură de „infringement" care n-a fost încă ridicată. Nu uit, deasemenea, nici cum se dădea cocoş premierul şi ne spunea cum se va duce el la Bruxelles să se ia de gât cu Europa pe această temă şi cum îi va convinge până la urmă de justeţea măsurii sale.
Consultantul MAI, de Marius Stoianovici, MonitorulExpres
Cînd am auzit ştirea despre controlul pe care reprezentanţii MAI - Ministerul Administraţiei şi Internelor - îl vor declanşa pentru verificarea modului în care este distribuită şi facturată energia termică, m-am întrebat în primă fază ce legătură are agentul de poliţie cu agentul termic. Apoi mi-am spus că nu are ce să strice dacă acel control se va face la modul serios pe întreg lanţul de producere, furnizare, distribuţie şi facturare. Într-o grămadă de situaţii, diferenţele sînt mult prea mari între ceea ce consumă şi ceea ce trebuie să plătească cetăţeanul român. Îmi şi imaginam cohorte de poliţişti, în special de la economic, dublaţi de tehnicieni, cum iau la puricat vrafurile de dosare pe tot lanţul, verificîndu-i inclusiv pe preşedinţii asociaţilor de proprietari. În naivitatea clipei chiar mă gîndeam cîte dosare penale vor fi deschise în cazul descoperirii resorturilor matrapazlîcurilor. Asta, pînă cînd am aflat modul în care, în opinia reprezentanţilor ministerului, se vor soluţiona aceste investigaţii: rezultatele vor fi aduse la cunoştinţa petenţilor, dar şi celor implicaţi pentru îmbunătăţirea performanţelor acestora. Bravos naţiune!
Editoriale nationale.
Năstase, marele blogolant, Lelia Munteanu, Gandul
Adrian Năstase e putred de blogat. De când s-a mutat la cele virtuale şi are un latifundiu pe wordpress.com a înregistrat un profit mai mare decât din găinuşele ouătoare de la Cornu. După linşajul desfăşurat în faţa vilei din Zambaccian, marele blogolant (am mai explicat termenul: un amestec reuşit între blog şi aroganţă) şi-a săpat o tranşee solidă, din care iese în răstimpuri la atac. Plânge pe ruinele pesedeului, îşi aminteşte episoade picante din relaţia cu vecinul de jos, de la parter, Traian Băsescu, cochetează cu ideea de a-l înfrunta la prezidenţiale, fandează şi se retrage, calcă apa, spune lucruri de substanţă, dar mereu pieziş. Are şi în articolele de ziar – bine scrise! – (în presă face deja o penitenţă autoimpusă de multă vreme), un soi de esopism care pentru un politician activ echivalează cu a privi oamenii prin ochelari de eclipsă.
Pe blog, interacţionează cu un electorat virtual de toată mâna, nu ezită să încalece argoul, cum încălecase bicicleta în Cameră (imagine celebră, menită la vremea ei să ia piuitul celebrelor girofaruri).
Ce ne mai fac vecinii?, Traian Ungureanu, Cotidianul
Nu stiu ce bilbiit cu indicatii pretioase sub sapca ar fi implinit 90 de ani pe 26 ianuarie. Paiata e plimbata, o zi, pe la televiziuni, dupa care se intoarce in groapa comuna versificata de rimele latarete ale pasoptistului cu senile Adrian Paunescu.
Si cu asta, gata!, ne-am mai lepadat o data de comunism, ba am si vaccinat infricosator de precis generatiile viitoare. Asezata pe post de far, aceasta superstitie ambulanta repeta unul si acelasi mesaj: comunismul e ceva colbuit si perfect raposat. Daca ar fi numai atit si daca si-ar masura pulsul doar in parastase mediatice, comunismul n-ar merita nici macar atentia acordata pensionarilor inainte de alegeri. Dar problema comunismului nu e postuma. Problema comunismului e numai si numai ce vom fi. Pe scurt, a discuta astazi despre comunism inseamna a gitui nostalgia. Pariul si incercarile se plaseaza in viitor. Tema e remanenta activa a comunismului. Iar adevarata remanenta comunsita e, ca intotdeauna, dar in alte forme, capacitatea de a sabota relatia cu Occidentul si prin asta efortul de modernizare istorica. A sesiza comunismul, la 20 de ani dupa comunism, inseamna a depista fortele care lucreaza la intirzierea noastra premeditata si camuflata in orbita rusa. Iar aici tacerea politico-mediatica e aproape desavirsita.
Oare când va înţelege Europa România?, Laurentiu Ciocazanu, Adevarul
Justiţia din rapoartele oficiale nu seamănă deloc cu cea din tribunale. De la Bruxelles încep să vină primele semnale proaste despre cum vede UE justiţia română. Nu va trece ianuarie, anunţă surse avizate, şi Bucureştiul va lua act despre "progresele" în domeniu remarcate de Comisia lui Barroso. Progrese, în ghilimele, pentru că, în realitate, pare să fie vorba doar despre regrese. Sau paşi de melc. Ori, pur şi simplu, de bătut pasul pe loc. Astfel, raportul preliminar ce urmează a fi dat publicităţii până la sfârşitul acestei luni înşiră la bile negre una după alta: ba că nu funcţionează Agenţia de Integritate concepută pentru controlul averilor, ba că sunt scandaluri de şpagă pentru posturi de procurori şi judecători, ba că DNA şi CSM se ceartă ca la uşa cortului în loc să colaboreze, ba că lupta împotriva corupţiei bate pasul pe loc.
