Editoriale Locale
DE CE NU DIRECT CU CIANURA?, de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
In netarmurita-i grija pentru sanatatea romanilor, Ministerul Sanatatii a aprobat fara rezerve, remuscari sau regrete, toata lista cu E-uri trimisa de la Bruxelles. E-urile astea sunt, cum indeobste se stie, niste sute de aditivi alimentari, adica substante obtinute in mare majoritate prin sinteza chimica, ce se adauga in alimente pentru a le schimba sau accentua culoarea, gustul, mirosul, a le creste sau diminua aciditatea, a le mari perioada de conservare, a le omogeniza, ingrosa, a le masca unele defecte etc. Cum spuneam, dl. Eugen Nicolaescu si subordonatii sai din Ministerul Sanatatii n-au avut nici o apasare in a aproba intreaga lista de E-uri, desi aveau posibilitatea de a ridica obiectii, cu argumente, si de a face o alta forma, mai restrictiva, a acestei liste, pe care s-o legalizeze in Romania. Ca o paranteza, cu alte ocazii, un alt minister, cel al Agriculturii, a avut o pozitie contrara, declarandu-si intentia de-a se lupta cu Uniunea Europeana pentru a obtine dreptul ca in Romania sa continue cultivarea organismelor modificate genetic si utilizarea lor pentru alimentatia omului si animalelor, desi exista studii temeinice care afirma ca aceste OMG-uri pot prezenta riscuri pentru sanatate. Ungaria, de pilda, n-a ignorat aceste riscuri si a interzis culturile nenaturale pe intreg teritoriul sau. Vasazica doua ministere - Sanatate si Agricultura - doua atitudini, insa acelasi dispret fata de cetateni. Paranteza inchisa.
Măsuri disperate, de Marius Stoianovici, MonitorulExpres
În pragul campaniei pentru europarlamentare cînd, disperat să ia cît mai multe voturi, guvernul liberal de atunci şi de azi, a decis majorarea pensiilor am spus două lucruri: am salutat, pe de-o parte, mărirea, mai mult decît cuvenită, a sumelor alocate celor ce au muncit şi au contribuit o viaţă întreagă la sistemul public de pensii, dar şi atrăgeam atenţia că aceste alocări de surse trebuie să aibă sisteme reale de finanţare, pentru a evita un colaps. Aceste surse nu existau, nici atunci, şi nici azi, dar guvernul a găsit modalităţi de a „ciordi“ din alte părţi, într-o încercare disperată de evitare a unui faliment al sistemului, generat în primul rînd de disproporţia uriaşă dintre numărul pensionarilor şi cei care lucrează efectiv şi susţin, prin taxe şi impozite, sistemul de pensii.
Cu ajutorul unei ordonanţe date încă de anul trecut, guvernul confiscă practic jumătate din impozitul plătit la încheierea oricărei tranzacţii imobiliare, jumătatea care intra practic în bugetele locale şi compensa nealocările pe proiecte de la bugetul central. Suma încasată şi confiscată de guvern este de 6 milioane de euro în cazul Clujului, spre exemplu.
Martirii comisionului şi ai blatului, de Octavian Andronic, Buna Ziua Brasov
Mai să-mi dea lacrimile ascultându-i pe bieţii „oameni de fotbal” de bine, asupra cărora s-a abătut perfidă şi nemeritată, urgia DNA-ului. Ai impresia că toţi fac parte dintr-o sectă pusă pe sacrificii şi binefaceri în folosul oamenilor simpli.
„Se aruncă cu noroi în oamenii care au investit zeci de milioane de euro” - spune unul care e convins că noi credem că şi-a vândut plapuma şi şifonierul ca să facă bani pe care i-a pompat în fotbal de dragul fotbalului. De acord, s-au investit sume mari. Dar aceste sume au provenit din căpuşarea sistematică a disciplinei, din aranjamente pe sub masă şi din vânzări de fotbalişti la a căror pregătire negustorii nu au contribuit cu nimic.
Vreme de aproape 18 campionate, fotbalul a fost Vestul Sălbatic al României, în care orice a fost permis şi posibil şi nimeni nu s-a amestecat în afacerile „managerilor” pentru că, vezi Doamne, s-ar fi stârnit vreo mânie populară dacă erau împiedicaţi să furnizeze circ populaţiei. Şi au furnizat până peste măsură. La orice oră din zi şi din noapte vei vedea pe ecranele televizoarelor, mai mult şi mai des decât pe fotbaliştii în numele cărora vorbesc şi prosperă, această veritabilă colecţie de orori culturale şi morale care sunt aceşti „oameni din fotbal”. Orice inepţie emisă de ei este pusă instantaneu în circulaţie, lumea pare să se învârtă în jurul performanţelor lor de parveniţi prin expunerea cu ostentaţie a unei bunăstări sfidătoare.
Editoriale Nationale
Împuţinarea cuvintelor, de Cristian Tudor Popescu, Gandul
În anii din urmă, operaţia principală din presă a fost decimarea, apoi hexarea, apoi catrarea cuvintelor, pentru ca astăzi ele să fie omorâte din două în două.
Plutind printre imense poze pastelcolor, tot mai puţine şi mai umflate, cuvintele ziarului ideal de astăzi dau peste tine ca înecaţii într-un cazan cu ciorbă. Ele nu mai au alt gând înainte decât banii şi atunci nasc senzaţii, impresii, amăgiri colorate. Nu gânduri, căci gândul îmbrăcat simplu în alb şi negru nu vinde. Cu cât sunt banii mai mulţi, cu atât cuvintele sunt mai puţine la număr şi mai împuţinate la trup.
Andreea Esca mi-a spus un lucru teribil, dat fiind că Andreea are 35 de ani, nu 51, ca mine: „Am trăit când a trebuit. N-aş vrea să am acum 20 de ani”. Mulţumesc şi eu Dumnezeului meu că mi-a hărăzit să trăiesc destul când a trebuit. 17 ani am făcut presă. De astăzi mă întorc la cuvânt. La cuvântul cu miros, cu carne, cald sau rece, la cuvântul făcut din pix, care lasă sânge când e tăiat, nu făcut din pixeli, ca să apară şi să dispară incinerat instantaneu pe display fără să lase vreo urmă că a existat. Poate că n-ar fi trebuit să plec de acolo niciodată.
Isus judecat la Antena 3, de Ioan T Morar, Cotidianul
Ceea ce urmeaza nu este, in intentia autorului, nici blasfemie, nici un articol de lauda a lui Basescu. Oare ce merge mai departe si mai departe: credinta sau reaua-credinta? Intrebarea asta mi-o pun adesea dupa ce vad cite o dezbatere de tip executie in direct la Antena 3, mai cu seama la emisiunea celui cu nume parca predestinat pentru executii, Mihai Gadea. Si raspunsul vine, fara greutate, imediat: reaua-credinta. Iar apostolii acesteia se straduiesc, de fiecare data, sa intareasca raspunsul, sa-l consolideze. La un moment dat, mi-am spus ca nimeni nu ar putea rezista unui astfel de atac, nici macar daca ar fi sfint. Da, nu ar fi greu sa ne imaginam judecarea lui Isus la Antena 3, un proces in care, evident, Inculpatul ar fi condamnat fara drept de apel si rastignit intr-o Editie Speciala.
Avocaţia diplomatului Meleşcanu, de Ovidiu Nahoi, Adevarul
Ministrul interimar de la Justiţie pare să-şi fi pierdut simţul diplomatic.
Cine l-ar fi crezut pe Teodor Meleşcanu, substitutul de Norica Nicolai de la Justiţie, capabil de asemenea tirade avocăţeşti?! Iată-l însă întorcând la Cotroceni dosarele celor opt foşti şi actuali miniştri, cu o abilitate demnă de un versat maestru al barei.
Curios: Meleşcanu a fost diplomat de carieră înainte de a intra în politică, nicidecum avocat. În general, avocaţii ştiu să joace minunat "pe metru pătrat". Ştiu să speculeze slăbiciunile de moment ale părţii adverse, sunt capabili ca prin câteva fraze să întoarcă pe dos tot ceea ce pare de domeniul evidenţei, au mereu replica la ei. Marii maeştri fac o artă din toate acestea.
Unele dintre calităţile avocaţilor sunt comune şi diplomaţilor. Aceştia însă trebuie să exceleze, mai întâi de toate, în altă direcţie. Despre viziune este vorba, despre simţul sensului subtil al cuvintelor, formulărilor, gesturilor şi mesajelor.
In politica, si fecioarele sunt tot niste curve!, de Grigore Cartianu, Evenimentul Zilei
"Afacerea "Parcul Snagov" arata de ce e in strare si PD-L, partidul lui Basescu."
Dragi compatrioti, nu va faceti iluzii! Nu s-a nascut inca partidul care sa nu ne dezamageasca atunci cand ajunge la guvernare. Politica e, intr-adevar, o mare curva. In naivitatea noastra, am fost inselati crunt de mai multe ori.
Mai intai in decembrie 1989 - ianuarie 1990, cand Securitatea si esalonul 2 al Partidului Comunist ne-au dat peste bot cu idealurile Revolutiei. Oamenii aveau treaba: se grabeau sa ia puterea si sa incalece economia. Aveau mult de furat.
Trecem peste mineriadele lui Iliescu si peste victoriile electorale ale FSN-FDSN-PDSR-PSD, caci in ele nu ne-am pus nicio nadejde. In 1996, speranta a renascut cu forta ghiocelului care scoate capul de sub stratul de zapada. Locul euforiei a fost luat insa de o noua dezamagire. Emil Constantinescu si Conventia Democrata ne-au aratat ca demagogia, politicianismul, minciuna, nepotismul, lacomia si carierismul nu sunt exclusivitatea unui partid. Asa a fost compromisa prima schimbare de putere din era postcomunista. In 2004, infrangerea lui Adrian Nastase a dat tarii o gura de oxigen. Insa, o data in plus, clasa politica si-a batut joc de sperantele romanilor. Alianta D.A. a devenit curand Alianta NU, esuand intr-o guvernare - Tariceanu II - rusinoasa pentru secolul XXI.
