Editoriale locale
DOUA RETETE DE REUSITA IN BIZNIS, de Alexandru Ganea, Transilvania Expres
"Cum s-au adunat ei, dragalasii: fosta ministresa a Mediului, fostul comisar al Garzii de Mediu (ex-mahar securist, de altfel), fostul presedinte al Companiei Nationale Apele Romane, fostul presedinte al Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, un fost consilier al fostei ministrese, si-un fost si actual consilier bucurestean. S-au strans toti intr-un sereleu. Sa nu stea imprastiati, nu de alta... Ei, bine, sereleul asta a obtinut anul trecut, doar intr-un singur judet, nu mai putin de 14 proiecte pentru lucrari de infrastructura. Finantate din bani publici, fireste. Dupa ce administratia judeteana de acolo a constatat - tarziu, dar totusi... - ca unele dintre proiectele astea aveau lipsuri mari, s-a trezit si verificatorul autorizat de Ministerul Constructiilor sa constate ca i se falsificasera semnatura si stampila. Prejudiciul? Pai, numai in judetul respectiv se ridica la peste un milion de euro. Daca va intereseaza sa aflati care-i chichirezul, vi-l spun cum l-am aflat si eu: doamna si domnii enumerati mai la deal sunt nu numai amici, actionari la aceeasi firma, nu numai - cu o exceptie - fosti insi cu functii babane in stat, ci si membri ai aceluiasi partid: PD. Coincidenta, taman in anul in care firma lor castiga proiectele cu pricina, Guvernul din care facea parte si partidul lor trimitea in judetul respectiv fonduri substantiale"
Minoritatea română, în Europa minorităţilor, de Octavian Andronic, Buna ziua Brasov
"Nu există antidot pentru reacţiile emoţionale la adresa unei colectivităţi determinate de faptele reprobabile ale unor membri ai acestora sau ai unor entităţi. În Statele Unite, ţară democratică prin excelenţă, japonezii stabiliţi pe coasta de vest de zeci şi zeci de ani au fost deportaţi în masă în timpul celui de-al doilea război mondial. La fel s-a întâmplat şi cu şvabii şi saşii din România, după terminarea războiului, care au luat în număr mare calea Siberiei, de unde cei mai mulţi nu s-au mai întors niciodată. După atacurile teroriste din 11 septembrie, un val de resentimente - unele chiar contondente - s-a revărsat asupra co-munităţilor islamice din America, dar autorităţile au reuşit să ţină lu-crurile în frâu.
Ce li se întâmplă acum românilor din Italia, nu este un lucru neaşteptat. El are chiar şi o logică interioară, determinată de acumularea, în timp, a unui bagaj de resentimente la adresa noilor barbari care au năvălit în peninsulă după deschiderea graniţelor blocului comunist. Că cei mai mulţi au venit din România, nu este întâmplător. Există o legătură de arhetip sentimental şi de limbă constituită de-a lungul istoriei, care a fa-vorizat această direcţie. Şi a mai favorizat-o ceva: nevoia italienilor de mână de lucru pentru operaţiuni pe care ei nu mai erau dispuţi să le facă, caracterizată prin costuri modice şi acceptări tacite. Noi am avut nevoie de ei aproape în aceeaşi măsură în care ei au avut nevoie de noi."
Inechitate, de Marius Stoianovici, MonitorulExpres
"Sînt unul dintre sutele de mii de „decreţei“ care în decembrie ’89 au fost pe străzile României, disperat că trebuie făcut ceva pentru că aşa nu se mai poate. Inconştienţa vîrstei, dar şi dorinţa imensă de libertate m-au făcut să nu privesc Revoluţia la televizor, ci să particip la ea pentru viitorul meu, al copilului de un an pe care-l aveam atunci acasă. Am mai scris, cred, asta. Frica de moarte dispăruse. Şi repetam aproape mecanic: „Sînt atît de curios cum va fi după...“. Au trecut 18 ani de atunci. N-am făcut niciun demers pentru a obţine vreun brevet, medalie sau recunoaştere. Nu pentru aceasta fusesem în stradă. Am văzut şi ce a fost „după“. Acum Monitorul Expres este acuzat de reprezentanţii luptătorilor că e un ziar care minte şi că demersul nostru jurnalistic de a vorbi despre beneficiile dobîndite prin lege de „remarcaţii“ Revoluţiei are în spate interese sau o comandă. Stupid."
Editoriale nationale
"Preţul Gândului" de Cristian Tudor Popescu
"Astăzi, citiţi ultimul articol care mai apare în ziarul Gândul sub semnătura lui Bogdan Chirieac. Gândul se desparte de unul dintre fondatorii săi. O pierdere grea şi dureroasă – Bogdan Chirieac este unul dintre cei mai buni comentatori de politică externă pe care i-a avut presa românească după 1989. Bogdan Chirieac face parte de 16 ani din nucleul celor care ne-am rupt de Adevărul ca să fondăm Gândul. A crescut sub ochii mei de când era un ochelarist lung şi slab de 29 de ani. A vrut să înveţe, să-şi lărgească mereu orizontul, să atingă vârfurile în meserie. Şi a reuşit".[...] "Dincolo de coduri şi reguli, lăsându-ne pe noi, colegii lui, să aflăm din dezvăluiri de presă despre această calitate a sa, paralelă cu cea de jurnalist, dl. Chirieac a lovit în prestigiul şi credibilitatea ziarului. Gândul nu este un tabloid sau o foaie de anunţuri publicitare. Născut în urmă cu doar 2 ani şi jumătate în condiţii de o dificultate infernală, prin efortul disperat al unei mâini de oameni, el nu poate avea preţ decât ca ziar în primul rând de atitudine. Şi de atitudine în primul rând morală. Altfel, ne despărţim şi ne ducem cu toţii în cele patru zări."
"Primul-ministru al Agriculturii si Justitiei" de Vlad Macovei, Cotidianul
"Agricultura si justitia sint sectoarele pe care ne poate veni clauza de salvgardare. Clauza este forma in care UE le zice guvernantilor: domnilor, sinteti fie foarte incompetenti, fie foarte corupti. Au sanse sa primeasca ambele calificative"Agricultura este zona aceea de la tara prin care politicienii trec in campania electorala si prezinta avantajele integrarii. Agricultura a avut stegulet rosu, ceea ce inseamna ca exista riscul sa nu primim bani de la altii (un avantaj al integrarii). Pentru ca steguletul sa capete o culoare ceva mai optimista pentru oamenii de la tara, fiinte pe care politicienii le plac mult, mai ales pentru votul lor usor de obtinut (chipurile), s-a infiintat APIA, o institutie care trebuia sa se ocupe de modul in care banii de la UE ajung la cei care practica agricultura. Si APIA exact asa n-a facut. Au pus intii un PD-ist la conducere care, impreuna cu domnul Flutur, cel mai competent ministru al Agriculturii agreat de Traian Basescu, a reusit sa se remarce prin zelul de a face promisiuni pe hirtie Bruxelles-ului ca realitatea de pe teren, o expresie draga birocratilor de doi lei, sta foarte bine.
Ghetouri! Altceva mai ştim? de Ovidiu Nahoi,Adevarul
"» Retorica antiţigănească se vinde mai bine decât cea antimaghiară .Pentru că tot se poartă referendumurile, cum ar fi să găsim într-o bună zi pe buletinele de vot întrebarea: "Sunteţi de acord ca ţiganii să fie deportaţi în ghetouri şi să li se interzică dreptul la folosirea paşaportului românesc?".Personal, mă trec fiorii numai gândindu-mă la ce-ar putea răspunde conaţionalii mei. Partea proastă este că acest scenariu - care deocamdată poate fi nominalizat doar la "categoria SF" - are şanse să se apropie mai mult de realitate dacă autorităţile nu vor pune repede în mişcare un program de integrare a acestei etnii.
Lăsând lucrurile în voia lor, ascunzându-ne după ideea că nu românii, ci ţiganii (rromii) sunt cei responsabili de exportul de infracţionalitate, facem de fapt pârtie extremei drepte. Retorica antiţigănească se va vinde electoral de o sută de ori mai bine decât cea antimaghiară, exersată de PUNR şi PRM în anii ’90. Dacă "pericolul maghiar" reprezenta mai mult o făcătură propagandistică decât o realitate, cu ţiganii (rromii) este cu totul altceva.
Problema lor de integrare este cât se poate de adevărată - excepţiile, desigur, se exclud. Vorbim despre infracţionalitatea mai mult sau mai puţin organizată şi despre traiul la marginea societăţii. Despre carenţele educaţionale şi despre chestiunile de igienă publică. Probabil că nu există cetăţean român care să nu se fi lovit, personal, de cel puţin unul dintre aceste aspecte. De aici potenţialul exploziv al oricărei mişcări politice declarat antiţigăneşti. "
Umbra lui Mailat la referendum, de Ioana Lupea, Evenimentul Zilei
"Ioana Lupea: "Daca subiectul uninominalului nu va fi eliberat de urgenta in spatiul public, referendumul de peste numai doua saptamani risca invalidarea." Votul uninominal a fost arestat in Italia impreuna cu Nicolae Mailat. De la izbucnirea crizei italiene, nu s-a mai auzit nimic despre referendumul convocat de Traian Basescu pentru 25 noiembrie. Daca subiectul uninominalului nu va fi eliberat de urgenta in spatiul public, referendumul de peste numai doua saptamani risca invalidarea. Prognozele optimistilor care sperau o prezenta egala cu aceea de la referendumul pentru suspendarea presedintelui se dovedesc nerealiste. Chiar si fara scandalul „Mailat”, referendumul avea putine sanse sa atraga la urne 6 milioane de alegatori. Precedentul plebiscit s-a produs dupa sase luni de conflict intre majoritatea politica si seful statului si in urma unor decizii abuzive ale parlamentului. In ultima perioada, tensiunea pe scena politica a fost scazuta, iar cele cateva polemici razlete n-au invins saturatia alegatorilor."
