Editoriale locale
"NISTE TARANI!" (II), de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
Ramasesem, in numarul trecut, la constatarea ca boss-ul Sindicatului Politistilor, un cetatean pe nume Butunoiu, isi jigneste atat colegii, cat si pe multi alti cetateni care, nefiind inculti, au calcat macar odata in viata intr-un bar. Asta, fiindca, in incercarea-i penibila de a justifica cererea de interzicere a reclamei cu "niste tarani", in care apare ca personaj si un politist, face afirmatia ca "reclama arata politistul la bar, deci denota lipsa de cultura a lui". Asta a inteles el, dupa "multe ore de analiza pe care le-am facut (sic! - n.m.) cu specialisti pe linia asta, in mass-media si in psihologie"! Pacat ca specialistii aia nu i-au dat si niste meditatii la limba romana...
Ce-a mai inteles el? Ca "reclama provoaca o scadere a autoritatii politistului in fata cetateanului"; ca "foloseste imaginea politistului pe post de fraier"; ca atunci cand "apar tot felul de reclame de genul acesta, o sa ajunga cetatenii sa le dea politistilor acadele si bomboane cand o sa fie opriti pe strada" (da´ de ce sa ne opreasca politistii pe strada, asa, tam-nisam, ca pe vremea Ceausestilor, dom´ Butunoiu? ). Concluzia boss-ului de la sindicat a fost neta: "reclama submineaza autoritatea politistului!" si e musai sa fie interzisa!
Tichia de mărgăritar a lui Gheţea, de Octavian Andronic, Buna Ziua Brasov
Lăsat de izbelişte 18 ani, doar-doar şi-o da obştescul sfârşit să pună „ai noştri” mâna pe el, pe un pumn de dolari, bâtrânul CEC trebuie să se trezească la viaţă: au decis acţionarii majoritari – ministerul Finanţelor, recte Guvernul României.
Noua politică a fost determinată de eşecul privatizării cu un investitor strategic străin. Acesta n-a apărut. Ori preţul trâmbiţat imprudent de Vlădescu a fost considerat nerealist, ori piaţa bancară s-a saturat. Rămasă nemăritată, cea mai veche bancă a fost dată pe mâna unui amic de-al premierului să facă acesta ce-o putea cu ea. Şi după scremete de multe luni de zile, dl Gheţea şi-a trâmbiţat intenţiile: banca trebuie rebranduită! Cu un fleac de şase milioane de euro i se va crea o nouă imagine. Cum? Împărţind banii aştia pe la partenerii din mass-media!
Întrebarea pe care mi-o pun e următoarea: chiar avea nevoie CEC-ul de rebrănduirea asta? Există puţine branduri româneşti cu vechimea şi autenticitatea CEC-ului. În timp, el ajunsese sinonim cu economisirea şi cu siguranţa economiilor. A fost necesar mai bine de un secol şi jumătate pentru asta. Până în 1989 a fost singura bancă ce se ocupa de economiile populaţiei, pe care le şi garanta.
Editoriale nationale
Cine dă cu trenu-n gropi?, de Marius Nitu, Gandul
România a ajuns în aşa hal încât tot ce mişcă în ţara asta a ajuns să dea în gropi. Într-o zi liniştită, de weekend, un tren a deraiat la Valea Călugărească şi un pasager, o tânără de 17 ani, a murit. După doar o jumătate de oră, un avion s-a prăbuşit la Călăraşi şi un mecanic de zbor a murit. Alţi oameni au murit pe şosele. Doar cu vasele n-au fost probleme pentru simplul motiv că nu mai avem flotă, avem doar „Dosarul Flota”. Ştirile astea nici măcar nu sunt extraordinare pentru că accidentele şi incidentele cu avioane s-au banalizat. La Suceava, un avion a pocnit un cal. Pe „Henri Coandă”, prima poartă aeriană a ţării, am avut un reuşit accident avion-maşină, la o „intersecţie” nesemnalizată de controlorii de trafic. Pe calea ferată e şi mai rău. La Odorheiu Secuiesc, ca-n bancurile cu Bulă, o garnitură a plecat din staţie singură, fără mecanic. Conductorul a luat un taxi, a prins trenul din urmă, l-a ajuns, a încercat să se suie în el din mers şi a căzut sub roţi.
Rasa Superioara, de Doru Buscu, Cotidianul
Dacă Asteroidul Apophis nu loveşte Pământul în două săptămâni, Blaga merge în turul doi cu Oprescu. Dacă, după 1 iunie, nu reapar pădurile de ferigi uriaşe şi iguanodonii, 50% din voturile lui Orban şi Diaconescu pleacă spre chirurgul falsificator.
Paşii următori pot fi descrişi fără greş. Criza românească de imaginaţie, devenită boală cronică, intră în faza de destin.
Doar criza de cadre o depăşeşte, dar - atenţie! -, ea e expresia izmenită a lipsei legitime, profunde şi generale de material uman. N-avem oameni apţi fizic, exemplare care să fi ocolit, în evoluţia lor, anii malnutriţiei comuniste. Ne lipsesc organismele calificate biologic, adică hrănite în tinereţe corect. În esenţă, trăim sechelele unui rasism răsturnat, fondat în epoca de aur a salamului cu soia, suntem captivi într-un trecut genetic subalimentat, condamnat la inferioritate fizică şi, desigur, în consecinţă, la paloare spirituală.
Între hrană şi inteligenţă, antropologia a găsit o proporţionalitate directă.
Un banc de campanie, de Sabin Orcan, Adevarul
Abia a început campania electorală şi am senzaţia că politicienii noştri se afundă şi mai adânc în mocirla atacurilor la persoană şi a loviturilor sub centură. Nu e zi în care să nu auzim că nu ştiu ce candidat răspândeşte fluturaşi otrăviţi despre contracandidatul său. Nu e zi în care partidele să nu se reclame între ele la BEC, pe motiv că lipesc afişe calomnioase pe stâlpi. Nu e zi în care de pe sticla televizoarelor să nu se scurgă un strop din bălăcăreala politică.
Citesc în ziarele bucureştene reclame în care pedelistul Poteraş este numit "primarul mincinos", iar penelistul Chiliman -"bărbierul spaţiilor verzi". Nu doar în Capitală, ci şi în ţară, adversarii nu se sfiesc să recurgă la o publicitate pe cât de negativă, pe atât de agresivă, în care singura limită pare să fi rămas nu bunul-simţ, ci imaginaţia. Sunt de ajuns câteva exemple ca să ne facem o idee despre cât de jos a coborât, la noi, nivelul luptei electorale.
Borduri în parcul Bordei, de Mihai Mihaies, EvenimentulZilei
"Pentru prima oară după căderea comunismului, bătălia electorală nu se mai dă pe ideologii".
A sosit ora caftului pe interese economice şi pe resurse. Ideea de stânga şi dreapta mai există doar în limbajul obosit al comentatorilor. În practică, diferenţele de doctrină s-au diminuat într-atât, încât candidaţii au devenit aproape interşanjabili. Ce diferenţă vedeţi între liberalul Orban şi pesedistul Diaconescu? Sau între candidatul ţărănist şi cel propus de Becali? Dar între „buldogul“ Blaga şi (temporar) „descalificatul“ Oprescu? E nevoie de multă subtilitate pentru a reuşi să-i plasezi, ideologic, de-o parte sau alta a spectrului politic. Frecuşul de fiecare zi, competiţia pe aceleaşi fonduri au condus nu la adâncirea diferenţelor, ci la aplatizări şi încuscriri contra firii. În situaţii identice, politicienii noştri reacţionează identic: arogant, intolerant şi aberant.
