Chestiunea zilei - De la hipofize la carne vie de Eduard Huidan
”Avem un mare talent, noi, romanii, de a ne da picioare in fund si a ne improsca din plin cu zoaie - a facut-o si presedintele, exersindu-si apucaturile cunoscute asupra politicienilor - spre deliciul tuturor celor care trateaza aceasta tara ca pe un bantustan. Zilele acestea, cind nu duceam lipsa de lupte in noroi, in rahat chiar, cineva s-a gindit sa mai dea ceva de rumegat poporului iubitor de circ si, inspirat de... bulgari, a aruncat pe piata povestea cu exportul de hipofize, desfasurat prin anii '70. Atit a trebuit ca "specialistii", comentatorii de serviciu, exponentii societatii civile, "intelectuale" si mereu "indignate", sa se dezlantuie si sa "infiereze" niste fapte despre care, oricum, nu se stie mare lucru, mai ales ca, dupa cum spun unii medici, nici nu existau conditii pentru asemenea operatiuni de anvergura. Nu conteaza ce a fost si daca a fost, prilejul de condamnare a sistemului care se folosea de hipofizele copilasilor morti, care a trimis surorii noastre, Franta - care Franta, iata, ni l-a returnat pe partenerul de tenis al lui Bush senior, Muresan, probabil in semn de multumire pentru carnea vie pe care o vom expedia in Ciad - hormoni care au omorit 111 copii si tineri, a picat la fix!.”

Roman isi vrea „PD”-ul inapoi de Cristina Baila , Ovidiu Vranceanu
„Sambata, la Centrul Cultural Reduta din Brasov, Petre Roman a propus reinfiintarea Partidului Democrat. Practic va fi vorba de un „botez”, pentru ca, de fapt ar fi vor- ba de schimbarea numelui partidului pe care il are acum, Forta Demo-crata, in Partidul Democrat, pe motiv ca el este fondatorul PD. Roman a declarat ca spera sa ii atraga in noul partid pe democratii adevarati, cei care nu au acceptat cameleonismul doctrinar al lui Traian Basescu.
Petre Roman considera ca actualii membri ai PD au abandonat doctrina initiala si au migrat catre liberalism. Fostii colegi ai lui Roman il avertizeaza, insa, ca nu va reusi sa preia denumirea vechiului partid. „Numele e rezervat actualului PD-L prin toate documentele de la Judecatorie, de la Autoritatea Electorala. Noi ne-am pus de atunci problema ce se intampla daca vreo 20 de insi nu vor sa vina cu PLD si spun ca vor sa ramana cu PD asa ca ne-am luat toate masurile de precautie in acest sens”, a declarat Radu Berceanu. „Nimeni nu joaca pe o carte necastigatoare”, il avertizeaza si Valeriu Stoica. Si Boc spune ca Roman „n-are sanse”, iar Flutur spune ca Roman „are fantezii politice” cand vorbeste de reinfiintarea PD.”
SUNTEM OARE IN UNIUNEA EUROPEANA? de Alexandru Ganea
„„Da, stiu, primul raspuns la intrebarea din titlu este: "Sigur ca suntem! Romania a devenit membra a UE la 1 ianuarie 2007!". Iar daca respondentul este un politician, atunci e foarte posibil ca, rostind vorbele astea, sa-si umfle pieptul si sa inceapa sa-si laude partidul, sa se laude pe sine si sa-si acuze adversarii, de parca aderarea la Uniunea Europeana ar fi mai intai meritul sau, personal, apoi al partidului, iar reusita s-a produs in pofida incercarilor disperate ale dusmanilor politici de-a o sabota. Jalnic mod de a face dintr-o decizie eminamente geopolitica a mai-marilor UE, fara legatura cu multe dintre conditiile de aderare, un merit al unui politician sau al unui partid anume.
Intrebarea din titlu nu se refera, insa, la calitatea formala de membru, ci la cat de "compatibil" este ce traim noi, in Romania, cu ceea ce traiesc cetatenii din celelalte state ale UE situate mai la vest. Si iata cateva exemple. Taxa pe valoarea adaugata la produsele alimentare considerate de baza este, in medie, de 9,2% in Uniunea Europeana. Iar media asta ar fi binisor mai scazuta daca la calcularea ei nu s-ar fi luat in considerare si TVA din Romania. Fiindca la noi TVA este de 19% si la alimentele de baza. In Marea Britanie, Irlanda, Malta, TVA la hrana de baza este ZERO! In Italia si Spania este de 4%, in Franta - de 5,5%, in Germania - de 7%. „”
Ortac in mina seaca de Marius Nitu
„Conducatorul de osti si politicianul Miron Cozma a facut o greseala de strategie si a incasat duminica o bataie mai rea decat cea de la Stoenesti. Omul s-a crezut tot in 1999 si a inceput sa vorbeasca nu despre ceea ce ar putea face el pentru mineri, ci despre ceea ce ar trebui sa faca minerii pentru el. In 1999, 3.000 de mineri au fortat prin nori de lacrimogene trecerea Oltului, urland din toti rarunchii „Murim, luptam, pe Cozma-l aparam!”. Unii, ciomagiti de jandarmi, erau sa moara la propriu, dar merita. Cozma, aparatorul Vaii, fusese condamnat la inchisoare de infama justitie aflata la mana politicienilor corupti. In 2008, la Lupeni, o suta de insi rataciti au venit sa-l asculte pe „Luceafarul Huilei”. Discursul acestuia, ca intr-un arc peste timp, era acelasi. Infama justitie, care l-a prigonit atat, tine in puscarie trei tovarasi de lupta sindicala. Dar a constatat ca mitingul lui e subminat de Cupa Davis, de un gratar cu prieteni, intr-un cuvant, de un adversar mai dur decat jandarmii – de indiferenta. Aici nici macar nu e vorba doar de metamorfozarea mandrilor ortaci in capsunari. De bine, de rau, Valea mai are vreo 12.000 de mineri. Pur si simplu, Cozma din 2008 nu mai e acelasi cu Cozma din 1999. Culmea e ca notorietatea nu i-a scazut deloc, in ciuda anilor din puscarie. Datorita unor eforturi sustinute, a avut parte de o mediatizare care l-ar umple de invidie pe orice politician. A muiat oasele unor gardieni, a fost coleg cu sepepistul traficant de tigari Trutulescu, cu Fane Capatana, l-a gratiat Iliescu, a produs dispute juridice si se judeca de zor cu statul. In tara Elenei Udrea, in care pana si micutul Boc a fost acuzat ca are o amanta, a punctat si la acest capitol, prin idila postala cu Marinela Nitu, femeia-colagen.”
Imi dau demisia de la ziar... de Grigore Cartianu
GRIGORE CARTIANU: "Imi dau demisia de la ziar daca patronatul nu va introduce prima de refacere dupa concediu, ca la Primaria Bistrita!"
”... daca patronatul nu va adopta urgent o decizie prin care fiecare angajat sa beneficieze de cateva prime binemeritate: de toxicitate, de radioactivitate, de refacere dupa concediu! Banuiam noi de multa vreme ca aparatele din redactie ne tortureaza, dar am stat ca blegii pana cand niste primari si consilieri locali ne-au deschis mintea. Tot ei ne-au adus suprema confirmare: da, da, da - concediul de odihna mai mult ne oboseste decat ne odihneste! Ne atrage, parsiv, in vacante la mare si in expeditii montane, astfel incat reluarea muncii devine un cosmar. Cum sa dai plaja si drumetia pe alergatura dupa stiri sau pe un scaun in fata computerului?! Socul revenirii la birou trebuie compensat neaparat cu un privilegiu, ceva, altfel dai cu pumnul in imprimanta, spargi tastatura, joci fotbal cu monitoarele, te bronzezi la bec, transformi tipografia in funicular, folosesti cablurile electrice pe post de liane si urli ca Tarzan in cautarea preafrumoasei Jane. Iar cand bagi mana in buzunar si constati ca datul in barci si cursele cu telecabina te-au lasat lefter, viata postconcediu e insasi definitia Apocalipsei. Si cum ar putea fi rezolvata criza mai bine decat cu o „indemnizatie pentru refacerea capacitatii de munca“?”

Cecenia constiintei civice de George Stanca
Sa fi adormit, obosit toate constiintele, sa se fi amagit ele ca democratia a biruit .
„Reactia presedintelui republicii si a Curtii Constitutionale la numirea ministrului de justitie, altfel decat a fost aceea a numirii ministrului de externe, mi se pare extrem de alarmanta. Pentru „fragila noastra democratie". Iata, revenim la o sintagma pe care speram sa o uitam. Este vorba despre un ABUZ. Clar. Fara echivoc. Un fapt ne- si anti-constitutional. E un re-inceput prin care asistam la re-aparitia bunului plac in aplicarea legilor tarii. Presedintele nostru nu vrea, pentru ca nu vrea! Dixit, fiindca dixit! Ii stiam, ii banuiam de mult aceste „calitati", dar nu ma asteptam, ca in actualul context, ca tara europeana - nu Belarus, nu Ucraina - sa aiba curajul a le invedera si aplica. Imi amintesc cu nostalgie de anii trecuti, cand grupuri de intelectuali, gdseuri si alte organisme, la un asemenea gest al presedintelui, sareau in valuri de indignare, de comunicate, de mitinguri, de proteste.”