Campioni la coruptie? Nici macar...de Octavian Andronic "Buna ziua Brasov". "Nu stiu – nu vreau sa cred – ca suntem campionii coruptiei in Europa, cum arata niste studii. O asemenea cercetare nu poate evidentia decat aparentele fenomenului, sau perceptia sa de catre opinia publica. Mecanismele coruptiei sunt complexe si ele nu actioneaza la vedere. Daca tot e vorba de superlative, s-ar putea sa fim campioni la competitia „mica”, cea de uzura, pe care o implica relatia cetatean-functionar public, iar aici beneficiem de o veritbila traditie, care aproape ca a intrat in firea lucrurilor si are cauze care tin nu numai de functionarul - corupt, ci si de cetateanul-corupator, care cauta solutii de a-si rezolva demersurile.Adevarata coruptie, la care ma tem ca nu suntem campioni - pentru ca nu avem „privilegiul”, ca natiune, sa fim in stare sa nu facem nici binele si nici raul performant, pana la capat - este cea care doar rareori iese la iveala.Noi devenim specialistii Europei in coruptia derizorie, penibila, care se invarte intre caltabosii destinati lui Remes si vinul si pestele cu care slujitorii justitiei, doritori de posturi de sefi, isi arvunesc pozitiile in concursuri trucate. Justitia romana ramane, prin asemenea mostre, piatra de moara atarnata de picioarele integrarii noastre europene, cea care ar putea inregistra performanta de a ne intoarce de unde am plecat".
"Opozitia e-n barcute si bea bere" de Alexandru Ganea "Transilvania Expres"." Intr-o carte celebra in epoca (bine, celebra, da´ nu la noi), disidentul sovietic Alexandr Zinoviev, descria, la inceputul anilor ´80, din refugiul sau din Occident, antrenamentul unui asa-numit Batalion Amfibiu Special, in albia unui rau pe langa care scriitorul trecea adesea. Batalionul asta se antrena pentru eventualitatea unei invazii sovietice si confruntarii cu Armata Rosie. Ei, si cum se pregateau baietii? In fiecare dimineata, intr-o atmosfera extrem de relaxata, isi puneau vestele de salvare, scoteau barcutele de cauciuc, le lasau la apa si se urcau in ele, intr-un cor de chicote si tipete. Mai incarcau multe doze de bere, carnati, pateuri si alte bunatati si incercau sa "forteze" paraiasul adanc de vreo 20 de centimetri. Cam asta este, ma gandesc, si deosebirea esentiala dintre Traian Basescu si politicienii care declara ca i se opun. Primul este un surpavietuitor de profesie, un dur antrenat la maximum, care se simte excelent intr-un mediu ostil si este gata oricand sa lupte cu salbaticie, pana la ultima suflare. In schimb, ceilalti seamana prea mult cu soldateii veseli care isi inchipuie ca il pot invinge antrenandu-se cu bere, carnati si hlizeala in niste barcute ridicole, langa un paraias ridicol. Apropo, o singura intrebare: ne-a fost prezentat pana acum vreun ins drept viitor contracandidat cu sanse al sefului statului la viitoarele alegeri prezidentiale? Nexam! Si am puternica banuiala ca partidele ce-si declara opozitia la Basescu nici nu s-au gandit prea mult la chestiunea asta. Cica mai au timp... Sau poate le e si teama sa se gandeasca.
"Chestiunea zilei - Taraba Justitiei" de Eduard Huidan "Gazeta de Transilvania" Nu incetez sa ma intreb cine sint cei care fac justitie in Romania. Este un subiect abordat in repetate rinduri, ramas, din nefericire, tot mai actual, o realitate dureroasa a unei tari in care dreptatea umbla cu capul spart. Iata, acum, in "razboiul" dintre DNA si CSM - aliniat, de fapt, dorintei de putere, absoluta daca se poate, fie ca este vorba despre persoane sau grupuri - a iesit la iveala faptul ca, in Justitia din Romania functiile se cumpara, ca la taraba. Una dintre cele mai slinoase, din cite cunoaste societatea noastra, aflata intr-un continuu proces de disolutie a autoritatii. O functie de procuror sef se vinde, cica, cu 15.000 euro. E mult, e putin? Nici nu are importanta.
"A nimerit Chiuariu demisia" de Adrian Ursu "Gandul" "O singura fraza n-a fost spusa in clar, ieri, de ministrul Justitiei, la desprinderea brutala din scaunul in care fusese lipit cu clei de oase: „Nu ma meritati, sunt prea bun pentru voi!“ Chiar nerostita, ideea transpira pe fruntea si pe palmele tanarului demnitar de ocazie, atunci cand enumera motivele sacrificiului sau nobil pe altarul dreptatii. De ce a demisionat tocmai ieri Tudor Chiuariu? Ca sa raspunzi la „de ce-a plecat?“, trebuie sa stii si „de ce-o mai fi venit?“. Unii sustin ca stiu care a fost rostul aducerii lui in Guvern: Fenechiu, gasca de la Iasi, manevre legislative oculte, izbavirea infractorilor cu rang inalt. Multe i s-au pus in carca urmasului Monicai Macovei in scurtul si agitatul sau mandat, culminand cu plangerea penala care l-a costat, iata, postul. Lipsa de experienta l-a plasat insa de la inceput in pozitia de inferioritate in dialogul cu partenerii politici interni si externi, cu adversarii, cu Parlamentul si, mai ales, cu elefantii din menajeria Justitiei."
"Lectia de aroganta a lui Nastase" de Mircea Marian "Evenimentul zilei "Aflat intr-un turneu in provincie, fostul premier Adrian Nastase le-a spus celor din auditoriu, fara sa clipeasca: „Cand eram presedinte executiv al PSD, ii stateam cumva in coasta lui Mircea Geoana, pentru ca aveam o anumita autoritate morala si politica”. In 2005, Nastase era, deci, o instanta morala. Pentru cine nu-si aduce aminte, era in anul in care DNA incepuse primele cercetari asupra averii fostului prim-ministru, iar afacerile sale incepeau sa iasa la suprafata. O matusa care locuia intr-un bloc modest tocmai il lasase incurcat cu circa un milion de euro in declaratia de avere. Nastase se legase de scaunul de presedinte al Camerei Deputatilor si de imunitatea care-i tinea pe procurori departe de termopanele din casa sa. A facut insa un gest sinucigas: a chemat televiziunile si le-a lasat sa filmeze imensele bogatii acumulate in apartamentul din strada Zambaccian. Pana si pentru cei din PSD a fost prea mult, asa ca l-au fortat sa se retraga.
Cui foloseste demisia lui Chiuariu? de George Radulescu "Adevarul "Ce a castigat Traian Basescu din demisia lui Tudor Chiuariu? Ce a castigat acesta din urma din lupta politica dusa cu presedintele si Monica Macovei? Dar justitia, a carei reforma au fredonat-o cu orice prilej, de trei ani incoace, si Basescu, si Macovei, si Chiuariu? „Nimic" – este raspunsul la toate cele trei intrebari. Nimeni nu a castigat nimic, iar mama domnului Chiuariu – pe care el insusi a invocat-o intr-o scrisoare adresata sefului statului – este posibil sa nu mai inteleaga mare lucru din ce se intampla. Daca fiul ei nu este „mafiot", asa cum l-a acuzat presedintele Basescu, atunci de ce a demisionat? Daca premierul Tariceanu il considera „curat" si capabil sa exercite functia de ministru, de ce nu l-a convins sa renunte la a-si face „sepuku" politic, invocand simtul onoarei in antiteza cu „mascarada" regizata de Basescu?
