Locale
Alchimia uninominalului de Octavian Andronic
Nu exista solutii perfecte pentru a implementa democratia. Democratia insasi este imperfecta, dar ceva mai bun societatea nu a reusit sa inventeze, inca. Asa ca trebuie sa lucram cu ceea ce avem la indemâna.
In 1990 am reinventat un sistem electoral. Diferit de ceea ce se petrecuse pâna atunci, intr-o formula de o simplitate de cristal: candidati unici si dreptul de a spune „da”. Pâna la un procent de suta la suta. Pluripartidismul a adus o complicatie: aveam de ales intre mai multe partide, e drept, foarte asemanatoare unele cu altele, cam cu aceleasi platforme, dar cu unele diferente. In cele din urma, alegerea s-a referit, aproape sistematic, la persoane, la carisma sau lipsa lor de carisma. Abia mai târziu a inceput sa functioneze principiul apartenentei la o forta politica de un anumit tip. Optiunea pentru listele de partid a fost, in primii ani de democratie, una fireasca. Nu exista un alt mijloc de a departaja optiunile. Fiecare partid avea una sau mai multe „locomotive”, la remorca carora evoluau oameni ce abia dupa aceea urmau sa fie cunoscuti si perceputi.
"Cine nu e cu noi...de Eduard Huidan
...e impotriva noastra!" este un slogan al anilor '50, care, acu
m, pare desuet si subiect de gluma, desi sint semne ca devine din ce in ce mai actual. Incrincenarea societatii românesti, indeosebi in zona politicului, reconstruieste, intr-un ritm ingrijorator, o mentalitate care genereaza fapte ce le credeam apartinind trecutului. Iata, pe agentiile de presa vine o stire potrivit careia tinerii democrat-liberali i-au retras carnetul de partid naivului Bogdan Boza, cel care ar fi vrut sa concureze cu Elena, reprezentanta dinastiei Basescu, la sefia organizatiei. Dupa ce "obraznicia" acestuia - inregistrat, de altfel, "securistic" de insusi un lider al seniorilor, Razvan Murgeanu - a fost sanctionata "cu minie proletara", in cadrul asa ziselor alegeri, acum, colegii sai indignati ii striga "Out!". Mai mult, Boza s-a trezit si cu controale la firma pe care o detine, "cablul de mina" fiind, dupa cum presupune el, "firul rosu dintre Murgeanu si Basescu".
SA NU NE AMAGIM de Alexandru Ganea
S-ar spune ca avem, dupa multi ani, un motiv sa ne bucuram, oricat de putin, privind la cele ce se intampla in politica bastinasa. Ca avem un inceput de optimism, adica o mica ocazie de-a crede ca politicienilor incepe, vrand-nevrand, sa le vina putina minte la cap: dupa cativa ani de codeli, duceri cu vorba, declaratii demagogice si rea-vointa, legea votului asa-numit uninominal este aproape de a intra in vigoare. Am scris "asa-numit", fiindca vot 100% uninominal nu exista, iar formularea e o gaselnita menita sa gadile placut auzul alegatorilor. De altfel, toata campania din ultima vreme, de cand bravii lideri politici de la Bucuresti s-au decis sa "implementeze", cum ar veni, acest tip de vot, a stat sub semnul lozincii revolutionare "Sa alegem omu´, nu lista!". Iar anuntul privind votul favorabil dat de Camera Deputatilor, care este for decizional la aceasta lege, a facut pe cvasi-majoritatea politicienilor si pe destui comentatori sa apara la televizor si prin ziare, jucand piesa cu titlul "Vaaai, ce bine! Ce incantati suntem!", ca, deh, da bine la popor. Si, fireste, sa se bata cu pumnii in piept, sa-si aroge, fiecare, meritul exclusiv si sa indemne, direct ori voalat, la entuziasm popular fata de netarmurita lor contributie la progresul democratiei, la inflorirea tarii si la inaltarea pe noi culmi a bunastarii viitoare (mereu e viitoare bunastarea asta...!) a romanilor.
NATIONALE
Uninominalul: curat-murdar de Florin NEGRUTIU
„Un miracol!”, a exclamat dl. Mircea Geoana imediat dupa ce legea uninominalului a trecut in Parlament. De buna seama, vorba d-lui Flutur, ne asteapta si alte minuni, caci clasa politica „se va primeni”, de vreme ce, de acum incolo, „oamenii ii vor alege direct” pe cei pe care ii doresc.
Ce miracol?! Ce minune?! Nu cred asta, cum nu cred in caritasuri, in 6 din 49, in pasta care inalbeste dintii, in sampoanele contra caderii parului, in apa sfintita care vindeca de pietre la rinichi. Nu cred in oameni providentiali, in solutii electorale miraculoase, in reforme morale si reformari românesti. Nu cred in schimbarea la fata a clasei politice si, vai, blasfemie!, nu ma inchin la uninominal. Stiu ca cine nu-i cu uninominalul trebuie sa fie musai antireformist, nihilist, peremist, satanist, macar dentist. Dar refuz sa intru in corul laudatorilor ipocriti sau doar naivi care trag un semn de egalitate intre votul uninominal si reformarea clasei politice.
Strategii de supravietuire de Florian Bichir
"In mod paradoxal, ce anunta in urma cu câtiva ani Dinu Patriciu si era privit drept un extraterestru incepe sa prinda contur: o alianta PSD-PNL.". In mod paradoxal, ce anunta in urma cu câtiva ani Dinu Patriciu si era privit drept un extraterestru incepe sa prinda contur: o alianta PSD-PNL. Proaspat revenit in fruntea PSD, Adrian Nastase a prezentat mai multe variante privind viitorul partidului: prima dintre acestea este eventualitatea organizarii la vara de alegeri legislative odata cu cele locale. A doua alternativa o reprezinta alegerile separate fara intrarea PSD la guvernare, iar a treia alegeri separate, dar cu intrarea PSD la guvernare alaturi de PNL.incolo de simpatiile sau antipatiile noastre, trebuie spus ca Adrian Nastase face o analiza rece si cât se poate de reala:
„O optiune pentru PSD este sa faca o alianta care sa obtina majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare. Aceasta insa trebuie sa fie una politica, preelectorala, astfel incât seful statului sa fie obligat de Constitutie sa nominalizeze din rândurile ei un candidat pentru functia de prim-ministru. Daca alianta se formeaza dupa alegeri, adica nici un actor inscris in cursa electorala nu obtine 50%Σ1 din mandate, Traian Basescu poate numi pe oricine pentru postul de premier. Intr-o astfel de situatie, PSD si PNL par a fi fortate sa accepte un guvern minoritar PDL. (...) Din acest punct de vedere, este esential ca ecuatia politica a anului 2008 sa fie una favorabila PSD, adica o formula in care PSDΣPNL > (mai mare decât) PDL sau, mai general, Traian Basescu sa nu fie capabil, datorita rezultatelor electorale si datorita „experientelor istorice“ dobândite de PNL si UDMR, sa mai forteze o majoritate politica, asa cum a reusit in decembrie 2004“.
Cultura alcoolului de Dan Alexe, corespondent Bruxelles - Romania Libera
Un sondaj empiric, realizat cu scopul de a determina cauzele popularitatii presedintelui Basescu in ciuda aparentei dezinvolturi cu care el isi trateaza imaginea publica, afisandu-si, de pilda, slabiciunea pentru alcool, ar arata ca, in mod surprinzator, tocmai acest lucru, bautul fara complexe, constituie un atu politic, cel putin prin partile noastre ale lumii. In Romania, si in Balcani in general (desi s-a convenit tacit ca noi nu mai facem parte din Balcani si ca ne-am fi deplasat pe ascuns spre Mittel Europa), un barbat adevarat trebuie
sa stie sa bea. Alcoolul are o neta valenta pozitiva, iar cel care se tine departe de pahar din motive altfel decat medicale e privit cu neincredere. Face de altfel parte din intelepciunea populara faptul ca cel mai bun remediu al alcoolului este tot… alcoolul. Mahmureala se alunga dand pe gat un pahar din licoarea care a produs-o, cu scuza evidenta ca, dupa cum se stie, "cui pe cui se scoate" etc.
