Editoriale locale
CAND ZEUS ORDONA...,Alexandru Ganea,TransilvaniaExpres
"Totul s-a intamplat intr-o ora. Fara optiuni, o singura decizie. Ordin de la Zeus". Asa a dezvaluit ziaristilor unul dintre reprezentantii la varf ai "partidelor unite" PD si PLD cum s-a facut de s-a ajuns la trebsoara pe care, eu, unul inca nu stiu cum s-o numesc: uniune, fuziune, absorbtie? Si nu numai eu nu stiu, asta n-ar fi nimic, ci nici multi pedisti si peledisti, adica oameni pe care ii priveste in mod direct. Ordin de la "Zeus", carevasazica... stiu ca ati ghicit ca asa este, denumit, mai nou, Traian Basescu. Zeus, adica o divinitate suprema, aflata mult deasupra muritorilor de rand si chiar a zeilor "obisnuiti". Zeus, adica acela care, daca nu este ascultat, daca nu-i sunt indeplinite intocmai si urgent ordinele, sloboade trasnetele. Daca Iliescu era supranumit, in mod duios-ironic, "Bunicuta", sau familiar "nea Nelu" ori sarcastic "Zambaretul" si "Cucuveaua", iar Adrian Nastase - la fel de sarcastic "El Insusi" ori "Arogantul", iata ca lui Basescu apropiatii si supusii politic ii spun cu teama "Zeus". E si asta un semnal al evolutiei (sau involutiei) modelului de conducator, nu credeti?
(S)Pionul Liniuţă, Octavian Andronic, Buna ziua Brasov
Pe vremea când a fost promovat neaşteptat de Pleşu în funcţia de secretar de stat la „Externe”, imberbul Mihai Răzvan Ungureanu s-a făcut remarcat pentru o notă internă în care preciza – obligatoriu - modul în care trebuia să-i fie scris numele: „Mihai – liniuţă – Răzvan” Ungureanu. Aşa i-a şi rămas numele: Liniuţă! Cunoscut mai ales pentru gloriosul său trecut utecist, Ungureanu a trecut prin diplomaţie fără a lăsa urme, schimbarea de regim aruncându-l într-o slujbă creată de Pactul de Stabilitate, la Viena. Acolo, la S.E.C.I., Răzvan -liniuţă- Mihai a dus un trai tihnit, departe de lumea dezlănţuită a politicii dâmboviţene, şi fără cine ştie ce obligaţii, dat fiind faptul că Pactul de Stabilitate a fost rapid trecut pe planul al treilea al preocupărilor occidentalilor, confruntaţi cu o Iugoslavie recalcitrantă. Acolo l-au redescoperit „vânătorii de capete” ai Alianţei DA, obligată la un test de viteză supersonică: să găsească cât de iute se poate candidaţi pentru portofoliile unui guvern care trebuia să intre în pâine până la Crăciun! Un guvern de „sacrificiu”, după câteva luni fiind programate alegeri anticipate, care, în viziunea prezidenţială urmau să dea o majoritate confortabilă dreptei.
Editoriale nationale
Ilustrata plumburie, Radu Paraschivescu,Evenimentul Zilei
Radu Paraschivescu: "In timp de razboi, muzele tac, spuneau latinii. Pe timp de ploaie, semafoarele nu functioneaza, constata trecatorul ajuns la Bucuresti."O parte se alinta intr-un galben intermitent, de o perfecta ambiguitate, celelalte sucomba tacut si isi rateaza rostul. Semaforul pluviosensibil, iata o cucerire tehnica radicala. E exact lucrul care-i lipsea Capitalei pentru a deveni expresia deplina a haosului. Am vazut multe exercitii de detenta mentala care au rodit in obiecte stranii, dar niciodata nu m-am simtit atat de vulnerabil ca in fata acestei ispravi.
Aparatul de inchis conservele la loc, scara pentru paraplegici, prezervativul din dantela si sticla spongioasa palesc in fata mandrului semafor bucurestean. Iar daca ziarele au anuntat zilele trecute ca scenaristii americani au intrat in greva, ei bine, iata ca lupta sindicala poate fi extinsa si la nivelul padurii de strajeri negri ai bordurilor. Am stabilit deja ca Romania e eterna, fascinanta si mereu surprinzatoare. Si-atunci, de ce n-am lua piuitul lumii civilizate cu o greva a semafoarelor?

Beţia creditelor, Gh Cercelescu, Gandul
Ultimul forum bncar european s-a ocupat de teme de o mare actualitate pentru România. Una dintre ele este educaţia financiară, legată de riscurile la care te expui atunci când iei un credit. Discuţiile au fost animate de un fapt ce pare incredibil. Statele Unite, cea mai mare putere financiară a lumii, traversează o criză a creditului cu risc înalt, la declanşarea căreia o contribuţie majoră a avut-o nivelul redus de educaţie bancară a populaţiei. Mărturie stau aşa-numitele credite NINJA (prescurtare de la no income, no job or asset). Când cineva – care nu are nici venit, nici slujbă sau avere – ia un credit înseamnă că educaţia sa bancară este, practic, zero. Iar când o instituţie de credit consimte să împrumute o persoană care nu are nicio susţinere materială lasă să se înţeleagă că este dispusă să meargă cu riscul dincolo de orice limită raţională.
Zeus si pulimea, Doru Buscu, Cotidianul
Olimpul pe care sta cocotat Basescu e croit din teama, seductie si rasteli. Dedesubt e un mare zacamint de talent in care, cind si cind, pot fi descifrate semnele vocatiei. Mai adaugati energia unui gheizer, o buza de prapastie, patru la mie alcool si aveti ecografia acestui munte care baga spaima in filialele PD. De la inaltimea crestei, Zeus isi ia tot mai des porecla in serios. Luni seara, peste fanii cultului sau a cazut fulgerul. Cind fumul s-a risipit, lumea politica arata altfel. Muritorii din partidele personale stateau aliniati in fata camerelor tv, treziti din somn pe SMS-ul rosu, smotociti de palmele divine, coplesiti de spaima si pirliti de flama vointei ceresti. Gifiind la comanda zeului, adjunctii PD si ai PLD isi incadrau dramatic sefii: pe Boc-Iepurasul-Duracell, liderul de plus care nu oboseste sa aplaude si sa repete „keep going“, si pe Stolo-C-3PO, androidul de protocol al navei „Biruinta cu orice pret“.

Elveţia nu-i ca România!, Ovidiu Nahoi, Adevarul
Sistemul politic elveţian s-a tot perfecţionat de pe la 129. Incă sub impresia referendumului din 25 noiembrie, preşedintele Băsescu a dat o fugă în paradisul democraţiei directe din inima Alpilor. Şi ne-a vorbit de acolo despre virtuţile sistemului elveţian. Este adevărat, elveţienii sunt chemaţi adesea la urne pentru a se pronunţa în diverse probleme politice şi economice. Elveţia este o ţară cu o excepţională calitate a vieţii şi cu o administraţie enervant de eficientă. Sistemul, aşadar, funcţionează.
Da, dar precum iarna nu-i ca vara, nici Elveţia nu-i ca România!
România modernă reprezintă proiectul de emancipare, încă nefinalizat, al unei elite burgheze. Statul elveţian este expresia voinţei unor mici comunităţi independente de a se alia, sub ameninţarea unor vecini puternici. Elveţia nu este un stat unitar, ci o confederaţie de 26 de cantoane, mici state care se guvernează independent. Dar care pun o mare valoare pe unitatea în cadrul Confederaţiei.