Editoriale locale
CHESTII "INTERESANTE", de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
"Romania e o tara interesanta, o tara vie. Aici n-ai timp sa te plictisesti, mereu se intampla cate ceva", spunea cunoscutul disident (ex)-sovietic Vladimir Bukovsky, oaspete al Brasovului acum ceva vreme, raspunzand inevitabilei intrebari a ziaristilor fara imaginatie - "Ce parere aveti despre Romania?". Ei, bine, nu este cazul sa va faceti griji: Romania este in continuare o tara in care se petrec zilnic fel de fel de chestii "interesante". Iata cateva dintre cele mai proaspete.
Presedintele Basescu, ambitios cum il stim, isi continua cruciada pe care am putea-o intitula "Eu am dreptate intotdeauna si uninominalul meu e cel mai bun". Ajuns la faza epistolara a acestei cruciade, dl. presedinte a trimis liderilor de partide parlamentare misive prin care ii instiinteaza inca o data ca, bineinteles, domnia sa are mereu dreptate si forma de scrutin pe care o sustine este singura OK, celelalte nefiind bune nici macar in loc de hartie igienica. Numai ca pe plicul uneia dintre scrisorele, sub antetul "Romania, Administratia Prezidentiala.
Conţopista de la minister, Octavian Andronic, Buna Ziua Brasov
Există un soi de funcţionar public fără alte merite decât oportunismul, care prosperă şi se afirmă împăunându-se cu munca altora, pe care însă se pricepe s-o prezinte ca fiind a sa. Este conţopistul clasic, fără mânecuţe, dar cu tupeu şi pretenţii.
Am dat peste noi astfel de specimene, recent, la Ministerul Sănătăţii. Sesizând o situaţie anormală, din punctul de vedere al transparenţei, o fundaţie care are ca obiect de activitate promovarea principiilor democraţiei şi ale statului de drept, cu tot ce implică acestea, a solicitat ministrului Sănătăţii organizarea unei dezbateri publice pe marginea a două Ordonanţe de Guvern care urmau să intre pe agenda Executivului peste doar câteva zile. Eugen Nicolăescu a sesizat această deficienţă şi a acceptat solicitarea fundaţiei de a se organiza o dezbatere care să-i reunească pe cei implicaţi de efectele acestor reglementări, privitoare la restricţiile aplicate fumătorilor şi la publicitatea pentru ţigări.
Editoriale Nationale
România goală, Adrian Cercelescu, Gandul
Se caută o mascotă pentru Bucureşti. Nu se ştie precis de ce se caută: pentru summitul NATO? pentru vreun campionat de miuţă? Cert e că lumea a fost întrebată cam ce-ar vrea. Şi oamenii au zis: care un porc, care un bou, care o cotarlă maidaneză, care ce i-a trecut prin cap, dar oricum foarte departe de gândul primăriei care mergea spre carnasiere mari. Şi iată că în înşiruirea asta de mascote la mişto, apare unul şi spune: Domne, io vreau Arcul de Triumf. Opa! Uite un cetăţean.
Uite un om care poate să vadă dincolo de neîmplinirile serviciului de ecarisaj şi distinge limpede bijuteria placată cu nămol. Uite un... Numai că omul nu-şi spusese vorba până la capăt. Da, ar vrea Arcul, dar să fie înconjurat de şobolani şi să colcăie de gândaci. Aaa, de ce nu zici aşa, frate? De „piatra crăcănată” vorbeşti? Păi, ai nimerit-o mai adânc decât te aşteptai. Chestia aia e fix simbolul victoriei noastre în Primul Război, încheiat cu Marea Unire. Practic, vine nepoată cu Catedrala Reîntregirii şi soră cu Crucea de pe Caraiman. Asmute nişte gherlani pe ea şi, drace! pici exact pe brandul de ţară. Numele ţării este Românica şi la prima citire pare un diminutiv.
Euronervii lui Tariceanu, de Cristian Patrasconiu, Cotidianul
Marti, de fata cu presa, premierul Romaniei a facut o mica criza de nervi. Neobisnuita pentru domnul Tariceanu, ea s-ar putea repeta in curind.
Greu de crezut ca explozia nervoasa a lui Calin Popescu Tariceanu la adresa Comisiei Europene e 100% furie. E an electoral si, fatalmente, declaratiile sau chiar umorile pe care le exhiba politicienii trebuie citite si in aceasta grila. E an electoral - o stie toata lumea; prin urmare, politicienii isi fac si calcule. Unii vor sa fie „barbati“ si sa se ofere drept pilde vii de demnitate. Este exact ceea ce a incercat sa faca marti premierul Romaniei cind s-a rastit la pretentiile Comisiei Europene de a-si da cu parerea in legatura cu programul fiscal pe termen lung al Romaniei.
Cind nu esti un bun actor si cind nu ai in portofoliu citeva fapte solide, greu contestabile, care sa poata sustine o eventuala perceptie favorabila tie, e foarte riscant sa joci roluri grele. E aiurea sa te dai mare barbat politic, in vreme ce tii cu dintii de o aberatie numita taxa auto. E greu sa pretinzi aplauze pentru viziunea ta atunci cind bagi in fibrilatii bugetul tarii pentru ca tu arunci iresponsabil cu banii, ca la o petrecere de manele, fiindca tii cu orice pret de scaunul tau si de protejarea privilegiilor unei gasti. Suna penibil sa suieri nervos ca „toti vreti autostrazi, un standard de viata ridicat, dezvoltare rurala“ cind, desi ai stat 3 ani la butoane, acum, cind se trage linie, nu poti sa inaugurezi decit autostrada construita de Ceausescu si, eventual, citeva zeci de gropi recent aparute pe Autostrada Soarelui. In general, e bine sa te abtii sa faci „arogante“ cind, desi ai fost desemnat sa pui in practica politici publice, tu nu ai facut altceva decit sa derulezi chestiuni meschine, politicianiste.
Adio, venerabile maestre!, de George Stanca, Adevarul
A fost un singuratic, ins pe care breasla nu l-a preocupat în mod deosebit.
S-a stins din viaţă, la 91 de ani, marele prozator român Vintilă Corbul. La Paris, nu în ţara lui. A fost, cred, unul dintre cei mai importanţi prozatori ai noştri. Căci poate sta alături de „recenţii" Cezar Petrescu, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Marin Preda, D.R. Popescu, Fănuş Neagu etc. Nu stă, deocamdată, fiindcă nu le-a semănat; fiindcă a fost un singuratic, asocial, ins pe care breasla, ca unitate de idei, dacă a avut-o vreodată, nu l-a preocupat în mod deosebit.
Demersul său literar a fost unul cvasisolitar, ca şi opera sa întinsă pe un vast domeniu, de la romanele istorice ca „Asediul Romei" sau „Căderea Constantinopolelui", plasate în Evul Mediu, la „Iubirile lui Petronius", din Roma Antică, „Cavalcadă în Iad", din al Doilea Război Mondial. Li se adaugă acea minunată saga a unei familii: „Idolii de aur" şi „Păsări de pradă" - Dinastia Sunderland-Beauclair. A scris, alături de Eugen Burada, cărţi de aventuri, thrilleruri, poveşti cu mafioţi, miliardari, dive în Rollsuri, iahturi şi vile hollywoodiene, traficanţi, subiecte de mare succes, cum a fost de pildă cel din „Cenuşă şi orhidee la New York"; subiecte „filmice" ecranizabile în cel mai clasic stil american.
Nevoia de surdină, de Radu Paraschivescu, Evenimentul Zilei
"Există multe zgomote fără de care viaţa la oraş ar fi o sentinţă suportabilă."
Trăim în condiţii de bruiaj permanent, în tirania lui do de sus. Începând cu tramvaiul care scrâşneşte în curbă şi terminând cu manelomanul care ascultă Dan Bursuc la telefonul mobil, totul pare căzut în robia decibelilor. Haina discreţiei nu mai îmbracă nimic şi pe nimeni, totul pare o agresiune împotriva timpanului. Vorbitul pe tonuri măsurate, şoapta, surdina au devenit amintiri caraghioase. Cine le invocă se autocondamnă la persiflare.
Azi, în vârtejul clipei, trebuie să te faci auzit oriunde şi oricum. Nu poţi răzbi în viaţă dacă nu eşti răspicat, decis până la vehemenţă şi insistent până la nevroză. Cine oftează cu mintea în trecut e un molâu care n-a vrut sau n-a ştiut să se adapteze şi pe care viaţa nu va întârzia să-l pedepsească. Da, recunosc: sunt la rândul meu inadaptat, mă risipesc în cârcoteli şi mă aşez de-a curmeziş ul progresului. Nu mi se pare că hărmălaia neîntreruptă e semn de trăire modernă. Mă scoate din sărite vecinul de scaun care îşi suflă nasul cu zgomote demne de cele mai sonore episoade din „Daktari“.
