Editoriale locale
Fiat justitia, pereat flota, de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
Eh iata ca dupa vreo 11 ani de tergiversari ale Justitiei - fata sfioasa tare cand e vorba despre marii smecheri ai natiei si nu despre vreun amarat cu burta lipita de spate, care a luat un sac de cartofi de pe tarlaua vecinului (ca pe asta il executa rapid si fara remuscari) - procurorii anticoruptie, in frunte cu seful lor de la DNA, onorabilul Daniel Morar, au raportat cu mandrie ca au gatat celebrul si controversatul dosar Flota. Dosarul asta, deschis, daca nu ma insel, prin 1997, aspira la titlul de cel mai stufos & costisitor din istoria coanei Justitica Mioritica, insumand zeci de kile de hartie si costand, probabil, sute de mii, daca nu milioane de euro. Numai ultima expertiza financiara a costat statul peste 43.000 de euro! Iar obiectul acestui dosar a fost - ca nu mai este - disparitia a 16 nave comerciale romanesti, imediat dupa revolutie sau lovilutie, cum preferati. Bine, de disparut a disparut toata flota, adica 88 de nave, insa pe procurori i-au interesat numai astea 18. Celelalte - voie buna, s-au dus invartindu-se, asta-i situatia, mortul de la groapa nu se mai dezgroapa, sa le fie de bine celor care le-au smenuit, poate fac si ei o cinste vreodata celor care i-au scapat din vedere.
1 la 0, de Marius Stoianovici, Monitorul Expres
Cu siguranţă sîntem un popor deosebit. Era şi timpul să avem şi astfel de recorduri, pozitive, cu care să ne impresionăm colegii europeni. Am reuşit să-i uimim pe oficialii Uniunii Europene cu numărul impresionant de semnături strîns în favoarea eliminării taxei auto. Nici nu-i de mirare, dat fiind faptul că recordul era deţinut de o petiţie susţinută de abia 7.000 de semnături. Faţă de acestea, cred că cele 123.000 de semnături date de români au reuşit să şocheze. Ce nu ştiu oficialii europeni este faptul că pentru acest număr nici nu s-a agitat cineva foarte tare. A fost suficientă absurditatea prevederii şi faptul că s-a oferit cineva să le colecteze. Asta nemaivorbind de folosirea petiţiei online, metodă tot mai populară în ultimul timp şi printre români. Faptul că în acest mod obţinem un record este datorat ineditului susţinerii populare masive de care se bucură contestarea măsurii.
Despre dezastrul pădurii şi beneficiarii săi, de Octavian Andronic, Buna Ziua Brasov
Regia Naţională a Pădurilor a părut, până la un moment, a fi un model de succes. Fiind vorba de administratorul uneia dintre bogăţiile naţionale cele mai importante ale ţării, s-a bucurat, de-a lungul timpului nu numai de atenţie, dar şi de autoritatea pe care şi-a câştigat-o prin bazele sănătoase pe care i le-au pus înaintaşi demni de toată stima. După defrişările sălbatice din timpul SOVROM-urilor, când datoria de război a fost plătită cu o bună parte din pădure, regimul comunist a fost mai atent şi mai circumspect în planurile sale de exploatare decât sunt astăzi reprezentanţii unui regim democratic. Revoluţia a dat şi semnalul unui atac masiv la integritatea pădurii. S-a exploatat haotic, s-a furat enorm, s-au operat retrocedări dubioase de-a dreptul sinucigaşe faţă de sănătatea şi integritatea rezervelor naturale. Devenită din minister Regie autonomă şi, în cele din urmă, un simplu compartiment în structura Agriculturii (transferată de la Mediu pentru a se împlini poftele clientelei politice a vremii), RNP Romsilva este, astăzi, unul dintre bolnavii cronici ai ecomomiei naţionale. Iar virusul care o pune la pământ, văzând cu ochii, este cel al politicii. Directorii care s-au perindat la conducerea Regiei în ultimii ani au făcut cu greu faţă presiunilor mafiei lemnului - una dintre cele mai active şi mai lacome - care şi-a asigurat sistematic „spatele” la nivel politic, indiferent de coloratura regimului.
Editoriale nationale
Anticipatele nu vor avea loc, de Ioana Lupea, Evenimentul Zilei
Bunul simţ şi puţină logică elementară spun că alegerile anticipate nu vor avea loc. Este drept că deseori acţiunile politicienilor români contravin şi bunului simţ şi logicii. Puţini ar fi pariat, spre exemplu, că PSD va duce suspendarea preşedintelui Traian Băsescu până la referendum, împotriva propriilor interese. De data aceasta, aş pune rămăşag că PNL se joacă doar cu Mircea Geoană de-a anticipatele, aşa cum pisica se amuză cu şoarecele ce urmează să-i fie prânz. Şi n-ar fi deloc exclus ca liderul PSD să-şi scrântească poziţia în partid din această cauză, cu puţin ajutor. Ca la moţiunea de cenzură din toamna trecută, când Mircea Geoană şi Vasile Blaga îşi ambalaseră motoarele cu reacţie pentru guvernare şi Ion Iliescu le-a pus piedică.
Motivele pentru care Mircea Geoană ţine cu tot dinadinsul ca alegerile locale să fie organizate în acelaşi timp cu cele parlamentare sunt deja cunoscute. PSD îşi sporeşte şansele la un rezultat mai apropiat de PDL prin mobilizarea organizaţiilor locale, iar Mircea Geoană se eliberează de presiunea internă exercitată de tandemul Ion Iliescu-Adrian Năstase.
Cu Fordul vopsit prin Europa, de Eugen Ciufu, Adevarul
Metehnele fanariote ale legislaţiei noastre au fost vopsite degeaba în culori europene. Încă un exemplu concret: "Cazul Ford". Am fost şmecheri şi i-am adus la noi, momindu-i cu facilităţi de 27 milioane de euro. Tot şmecheri am fost şi când am adus Nokia. La fel am vrut să facem şi cu Antibiotice Iaşi. Legislaţia noastră permite, deci nu e ilegal. Ei, uite că e! Comisia Europeană a demontat şmecheria românească, bătându-ne obrazul. "Ajutorul ilegal de 27 milioane de euro este diferenţa dintre preţul de piaţă şi suma plătită de cumpărător", declara, în văzul lumii, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Johannes Laitenberger. Dar noi continuăm să fim şmecheri şi răspundem: "Penalizarea sau reevaluarea (…) este un preţ mic pentru un proiect de o asemenea anvergură. Decizia Comisiei Europene este o chestiune minoră în comparaţie cu proiectul pe care Ford îl gândeşte la Craiova", declara ieri un oficial român.
Puteau sa taca mai mult!, de Cristian Patrasconiu, Cotidianul
Paunescu, Vadim Tudor, Pruteanu, Gh. Funar - marile staruri ale recentei dezbateri publice despre autonomie. Din pacate! Exista o ratiune pentru care e utila prezenta la dezbateri a „patriotilor dinozauri“ (sau, poate si mai bine, a „patriotilor-crocodili“) de specia lui C.V. Tudor sau a lui A. Paunescu. Neignorarea unor asemenea personaje echivaleaza pe undeva cu aplicarea unei terapii sui generis pe care trebuie sa o „platim“ cu pretul nervilor no-stri. Ei ies in fata, mai ales la televiziune, spun ce au de spus (aceleasi „placi“ vechi si hodorogite) si dupa asta, descarcati-eliberati, adorm la loc, cu capul in farfuria in care se afla supa locurilor comune din care se nutresc. Vadim, Paunescu, Funar - vorbind inflacarat la tv - sint, la scara mult mai mica, desigur, victimele magulite in amorul propriu ale unei, poate subtile, poate involuntare, politici de indiguire. Din acest unghi de vedere, prezenta lor mediatica enervanta, dar si, pina la un punct, comica, e, intr-un mod subtil, igienica. Nu prea mai pot pacali, nu prea mai pot inflacara; cel mai la indemina le e sa se faca, inca o data, de ris. Sigur, nu putem ocoli problema ratingului - probabil ca personaje de calitatea celor invocate mai sus continua sa faca audienta, desi nu asa de spectaculoasa cum faceau cu ani in urma. Insa de rating sint interesati cei care conduc televiziunile. De felul in care e „apucata“ tema autonomiei si de consecintele unui gest autonomist radical sint si trebuie sa fie interesati mult mai multi oameni. Din aceasta perspectiva, prezenta in exces in dezbaterea din jurul cazului Kosovo a lui Vadim, Paunescu et comp. e, adesea, sterila, daca nu chiar nociva
Olimpiada de sex, figuri libere alese, de Lelia Munteanu, Gandul
Nişte profesori emeriţi din Bacău (de unde altundeva?) s-au gândit să le facă olimpicilor la română o surpriză şi le-au găsit o temă de belea. Să continue o poveste care începe aşa: „A fost odată ca niciodată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi. Şi, voind să aibă copii, au făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta“. Păi, continuarea cea mai corectă, în spiritul regulamentului (pardon de expresie) şcolar, ar fi fost asta: „Şi or mai face şi acu, dacă n-or fi murit”. Ăştia micii însă – nebunatici: au băgat poante cu viagra, cu uitatul pe gaura cheii ş.a., până când profesorii au ajuns la concluzia că i-au tulburat rău la cap orele prea multe de sexologie. Da ce-aţi fi preferat, doamnă profesoară, în locul orelor de sexologie – povestea lui Creangă?[...] Domnilor profesori, ştiu c-aveţi lefuri mici, că viaţa-i grea, da gândiţi-vă că lu ăştia micii nu trebuie să le spuneţi prea multe ca să le stârniţi imaginaţia. Dacă aţi fi pus, în loc de „tineri şi frumoşi“, „bătrâni şi sfătoşi“, atunci lucrarea mergea unsă: apărea porcu, sufla pe nări un Pasaju Basarab, tot numai aur şi nestemate, de pe care – aţin-te, babo! – doar ce prindea a veni un prunc de numai două săptămâni şi unu optzeci înălţime care, logic, era fiul lor. Aşa da. Elevul ar fi predat liniştit lucrarea şi-apoi s-ar fi dus şi el să-ncalece pe-o şa.
