Editoriale locale
CE NE-A ADUS MOSUL, de Alexandru Ghiza, TransilvaniaExpres
In fiecare an, Ajunul Craciunului m-a gasit scotocind printr-o cutie veche cu globuri si beteala. Nu stiu daca tine de Spiritul Craciunului, dar am impresia ca in cutia roasa de vreme am reusit sa prind timpul. De fiecare glob vechi ma leaga o amintire. Fiecare lucru de acolo ma umple de o placuta nostalgie. E aproape ireal. Iconita de plastic cu un Christ rugandu-se, pe care bunica, in urma cu aproape treizeci de ani, o punea in varful bradului... Globul de sticla cu stelute aurii pe care timpul le-a transformat in niste picatele galbui... Mosul de portelan cu barba ciobita... Chiar si cutia, in care, pe vremuri, a stat o papusa "Aradeanca", desi e lipita cu scotch la margini, pare un miracol stralucitor.
Eee... Craciunul de altadata! Oare de ce am asa un sentiment agreabil cand ma gandesc la asta? Pe vremuri nu erau standurile interminabile cu jucarii sau dulciuri din ziua de azi. Nici macar hipermarket-uri nu erau. Sacul Mosului avea insa multe alte bunatati pe care cu greu le-as putea uita.
Pungile cu pufarine multicolore si ciocolatile chinezesti care se lipeau de limba. Chiar si "Gumela", guma aia tare ca piatra, care-si pierdea imediat gustul. Caramelele bulgaresti. Dropsurile mentolate chinezesti dintr-o cutiuta verde, rotunda. Bananele verzi, tinute pe pervazul geamului de la bucatarie ca sa se coaca. Sau portocalele, obtinute cu pile de la vreun gestionar de alimentara, ale caror coji le pastram pe un ziar ca sa nu le uit prea repede parfumul.
Editoriale nationale
Sindromul hârciogului, de Catiusca Ivanov, Gandul
Nici nu s-au aşezat bine sarmalele şi caltaboşul în stomac că, ieri dimineaţă, românii au rupt din nou porţile supermarketurilor. Încă de la prima oră s-au aşezat sistematic la coadă, în faţa uşii, s-au înarmat cu coşuri sau cărucioare şi au aşteptat tropăind de frig şi de nerăbdare să intre în raiul cumpărăturilor, privind pieziş la paznicii care păzeau intrarea. Ce or fi vrut să cumpere, Dumnezeu ştie... De fapt, probabil că nici nu aveau nevoie de ceva, după raidurile pe care le-au dat prin magazine cu câteva zile înainte.
Pur şi simplu suferim de sindromul hârciogului. Vrem să simţim şi să vedem la propriu, prosperitatea. Nu ne mulţumim doar cu ideea că am putea cumpăra orice ne-am dori, ci vrem să vedem frigiderul burduşit, cămara ticsită şi să mâncăm până sunăm la 112. Vrem să simţim plăcerea nebună de a te plimba cu căruţul printre rafturile pline, de a pune mâna pe fiecare produs în parte, a-l strânge bine şi a-l arunca în coş. Plăcerea de a umple cât mai bine coşul şi, apoi, de a merge cu portbagajul plin acasă.
2007: poporul, tot mai destept, de Cristian Patrasconiu, Cotidianul
Intr-un an in care performantele in materie de politica au fost cam sarace, s-a consolidat pozitia unui „actor“ public decisiv: aceea a „poporului“. Nu cred ca dilema din care nu prea iesea spre sfirsitul vietii Octavian Paler - anume, aceea daca Romania e cu adevarat un „popor“ sau numai o „populatie“? - mai e de actualitate. De citiva ani incoace, constant, „poporul“ da semnale evidente ca e treaz, in ciuda faptului ca exista mai multe centre de interese care isi arata mereu disponibilitatea de a-i mari doza de somnifere. „Poporul“ e trez si intr-un alt sens: actioneaza, nu ramine blocat in lamentatie si semnaleaza politicienilor ca directia corecta este pragmatismul.
In anul 2007, „poporul“ a functionat in cel putin doua rinduri ca un impecabil corector si, de asemenea, a fost, in tot acest interval, o foarte utila sperietoare.
Primul moment in care s-a vazut diferenta dintre ce vor o mina de oameni si ce vor majoritatea romanilor s-a consumat in luna mai. In urma cu 18 ani, in aceeasi luna, vedeam cum la urne mergea produsul finit al unor operatiuni sustinute de mancurtizare: „stupid people“. In 2007, pe 19 mai, dupa numararea voturilor, opinia majoritara era aceea ca din urne iesise chintesenta vointei unui popor inteligent care sanctiona intr-un fel dur prostia unei coalitii orbite de minie si impermeabile la argumente.
Sărbătoritul absent, de Daniela Crasnaru, Adevarul
»Aproape că nu mai avem curaj să mărturisim că suntem emotivi, slabi uneori, temători, cutremuraţi de îndoială, căci azi se poartă siguranţa, aroganţa, stăpânirea de sine, aparenţa .
În ciuda ceţii, cu accidentele ei tragice de pe şosele, cu întârzierile prin aeroporturile lumii, cu lipsa de lumină prin cartiere cu oameni revoltaţi şi a gazului ieşean, cu oameni resemnaţi în faţa bucatelor crude, Crăciunul s-a sărbătorit prin mai toate casele românilor. Pe mese cu mai mult sau mai din economie, sub brad cu cadouri costisitoare pe la unii, simbolice pe la alţii, în fine, fiecare a făcut cam ce a crezut că poate face într-o zi de sărbătoare. La televizor, slujbă de la Patriarhie, cu noul patriarh şi cu lume care, întrebată de reporteri, spunea că vine la biserică de Crăciun că aşa e datina şi ca să-i meargă bine.
Ar fi desigur ridicol să tunăm şi să fulgerăm împotriva consumismului, a goanei după produse, a timpului pierdut prin magazine sau în preajma aragazului, a lipsei de măsură (dar care e măsura justă?) în faţa sarmalelor, a caltaboşilor sau a sticlelor golite rapid. N-am mai fi noi dacă n-am da de lucru celor de la Urgenţă, cu infarcte, comă etilică, crize de ficat, iar celor de la circulaţie cu accidente datorate nu numai ceţii, ci şi grabei, a voioşiei cu care apăsăm pe acceleraţie. Crăciun tragic pentru unii, fericit, ca în urări, pentru alţii, neutru, sau comun pentru cei deja plictisiţi să tot sărbătorească, cei care au în fiecare zi aproape o masă festivă.
Tara parlamentarilor pensionari, de Mircea Marian, Evenimentul Zilei
Mircea Marian: "Deputatii si senatorii se vor pensiona la 63 de ani, in loc de 65 - asa a decis parlamentul acum cateva zile."
Deputatii si senatorii se vor pensiona la 63 de ani, in loc de 65 - asa a decis parlamentul acum cateva zile. Decizia a fost luata cu o majoritate zdrobitoare - doar trei abtineri si niciun vot impotriva. Presedintele Basescu dorea ca parlamentarii sa iasa la pensie la fel ca majoritatea cetatenilor acestei tari, la 65 de ani. Nici macar cei din PD-L nu au sustinut punctul de vedere al sefului statului.
Parlamentul incheie astfel, apoteotic, un an in care a actionat constant numai si numai in propriul interes, devenind astfel un pericol la adresa democratiei. 2007 a inceput cu halucinanta decizie de a-l suspenda pe presedinte. Multi cetateni - inclusiv eu - au crezut ca ceea ce s-a intamplat la referendumul din luna mai va reprezenta o lectie, iar cei „322” vor trage concluziile potrivite. Fals. Hotararile aberante au inceput sa curga pe banda rulanta. Au votat o lege prin care pot sa-si cumpere vilele de protocol la pret de nimic, au transformat bugetul pe 2008 intr-o pusculita pentru baronii locali si au fost la un pas sa-i elibereze din puscarii pe toti infractorii - in baza unui cod de procedura penala adoptat in unanimitate. Parlamentari care au una sau chiar mai multe locuinte in Bucuresti si-au pastrat si banii de chirie. Din ura fata de actuala administratie a Capitalei, deputatii si senatorii din coalitia celor „322” i-au pedepsit pe locuitorii orasului si au blocat dezvoltarea metroului si a soselei de centura.
